Mega Image, de evitat cand comanzi online

E greu sa fii plecat in tari straine si sa ai inca persoane dragi acasa, in Romania. Iti doresti ca, macar de sarbatori, sa le poti face o bucurie, cat de mica. Si cum nu poti fi prezent acolo, in persoana, ai crede ca si Romania poate oferi cateva servicii de livrare la domiciliu, asa cum o fac tarile dezvoltate sau in curs de dezvoltare, printre care se numara si Romania (din pacate, Romania doar cu numele).

Am decis sa comand produse de pe site-ul Mega-Image.ro, alegand livrare la domiciliu si eram exaltata de faptul ca imi pot bucura tatal, sora, matusa si bunica, inainte de Craciun. Buuun! Am ales produsele, site-ul e greu de manevrat, o spun nefiind incepatoare in folosirea tehnologiei. Merge incet, nu se actualizeaza la timp, trebuie individual sa alegi si sa cauti produse, ce sa mai, A PAIN IN THE YOU KNOW WHAT.

In fine, am reusit sa trec peste lista produselor si cosul de cumparaturi a fost gata. Am trecut la pasul urmator, adresa, numar de telefon si efectuarea platii, apoi am ales ziua livrarii. La adresa am ramas uimita ca nu am putut alege orasul dorit, dar satul de la tara era disponibil. Am contactat echipa site-ului de pe facebook si am pus in asteptare comanda. O zi mai tarziu, desi vazusera mesajul, au decis ca nu e important si nu au raspuns. Am decis sa comand totusi cu adresa de la tara. Am bagat numarul de telefon, adresa, am ales ziua de 24 decembrie, singura disponibila, iar ei mi-au dat intervalul de timp de livrare 9:00-18:00. O zi intreaga. Am sperat ca imi vor trimite in ziua respectiva mesaj cu fereastra mai mica de livrare, dar nu s-a intamplat lucrul asta.

Am anuntat acasa ca o sa primeasca ceva, marti, 24 decembrie si ca trebuie sa fie acasa toata ziua. Doua zile mai tarziu, mi-au raspuns si cei de pe facebook, dupa ce am mai trimis eu un mesaj, dar totusi tarziu incat nu m-au ajutat cu nimic. In ziua livrarii, tatal meu a primit mesaj ca o sa fie livrate produsele in intervalul de timp 9:00-18:00 si a stat acasa toata ziua, asteptand.

Produsele nu au fost livrate, iar ei nu au primit acasa cadoul de Craciun la timp pentru Craciun.

Sunt foarte dezamagita de site, de cum au preluat comanda si de cum au procesat totul, ca in final produsele sa nu fie livrate in ziua pe care ei mi-au oferit-o, in intervalul de timp de o zi intreaga.
Banii au fost retrasi de pe card imediat cum am facut comanda online, dar serviciul si prestatia lor au lasat mult de dorit.
Nu o sa mai comand nimic prin intermediul lor si cu siguranta o sa avertizez si pe altii sa se fereasca de comenzile online pe site la ei.
Multumesc, Mega Image, ati scapat de un client si posibil altii, care vor citi acest post!

Sarbatori fericite!!! 

Pasiunile copiilor

De cand sunt mamica sunt intr-o continua cercetare. Imi place sa fiu cat mai informata cand vine vorba de copilul meu asa ca sunt la curent cu detaliile tehnice inca dinainte sa inceapa cate o etapa in dezvoltarea lui. Sunt placut surprinsa de cum se dezvolta, cum devine din ce in ce mai om pe zi ce trece, propria lui persoana, cum deja are lucruri favorite, lucruri care il pasioneaza, lucruri care nu ii plac. Azi insa, vreau sa scriu despre pasiunile copiilor, conform varstei lor. Vincent are 1 an si 7 luni. Cu jucariile a inceput sa se joace tarziu, abia pe la un an si 3 luni au inceput sa ii prezinte interes si sa stie exact cum sa se joace si ce face fiecare in parte. Pana atunci era entuziasmat de orice din casa, mai putin ce tinea de jucariile lui. Aaa, sa nu uit, pana atunci era inebunit si de carti, daca disparea de sub ochii mei, il gaseam mereu cu carticelele lui in mana, uitandu-se uimit la fiecare pagina si citind pe stilul lui. Pe la 1 an si 3 luni a dezvoltat o imensa atractie pentru masini, atractie care continua si in prezent. Are foarte multe jucarii, insa nu se atinge decat de masini. Cand mergem afara, intra in ecuatie pietrele si păpădiile. Pietrele sunt analizate una cate una de Vincent, iar de cand a descoperit prima păpădie uscata, acum unde vede una, alearga cu toata viteza catre ea. Inainte ma lasa sa suflu, acum insa o apropie de nas si buze, iar dupa ce il atinge "pufosenia", rade si alearga plin de entuziasm. Din categoria ce este pe cer, a fost de ajuns sa ii arat LUNA o singura data, iar de atunci pe fiecare seara o cauta pe cer. Ba chiar daca doarme si zic "uite Luna", se trezeste sa caute luna. Nu va puteti imagina zambetul si fericirea pura de pe fata lui cand vede luna. In casa, imi aduce mereu cartile lui si imi arata luna in unele pagini, zambind si asteptand sa ii citesc. Il pasioneaza si avioanele, cand ii spun "uite avionul" cauta cu privirea tot cerul, apoi urmareste avionul pana nu se mai vede. Este minunat cum au si ei pasiunile lor la varste asa mici. Sunt curioasa care vor fi urmatoarele pasiuni ale lui Vincent. Pana atunci, ma bucur cat pot de inocenta cu care iubeste lucrurile simple la varsta asta. Copiii vostri ce varste au si ce ii pasioneaza?

Cum m-am trezit din pat... in vacanta

Anul asta a fost un an cat se poate de aglomerat. Mutatul pe alt continent e treaba serioasa, in primul rand adaptarea la un loc cu totul nou, un nou job ptr sot cu un program destul de anapoda, un bebe energic care creste si descopera zilnic ca poate face ceva nou, gasirea unui hobby ptr mine care s-a transformat intr-un job de acasa, dorul de familia care acum e peste ocean (uneori ma cuprind sentimente de singuratate, desi toata lumea ma trateaza ca pe o printesa aici), ce sa mai, imi luasem gandul de la vacanta pe anul asta. In scurte aventuri de cate o zi plecam mereu, asa ca ma resemnasem la gandul ca aceste mini-aventuri sunt suficiente ptr anul asta.

Marti dimineata, 10 septembrie, ma trezesc si ma uit la ceas, 8:29. M-am intristat ca am dormit asa mult si ca Nick, care venise de la 6 si jumatate de la servici, deja adormise. Bebe Vincent inca dormea, asa ca am mers la baie, stiti si voi, ritualul de dimineata cu spalat pe dinti, pe fata. Vine Nick si zice "good morning sweety. How did you sleep last night? I need you to start packing". Eu intreb "packing what?". El continua "packing clothes, everything." Ma uit iar la el si zic "are we moving out?". Incepe sa rada si zice "nooooo sweety, pack your stuff, we're going on holiday". In gandul meu eram "wtf is he talking about", dar din gura mi-a iesit "holiday where? Pack what? Whaaaat, huh, what are you talking about?". Apoi m-a asigurat ca deja facuse bagajele de la 6 jumatate pana sa ma trezesc eu, bagajele ptr el, ptr bebe Vincent, ptr ce aveam nevoie in vacanta, doar eu aveam de impachetat hainele, inclusiv costumul de baie. Nu am stiut unde mergem, el s-a ocupat dinainte de planificat tot, gasirea locatiei perfecte, cazare, locuri de vizitat. Tot. Am aflat locatia cand am ajuns direct la destinatie, Ocean City, in Maryland. Un oras turistic, pe Oceanul Atlantic, inconjurat de apa ca o insula, doar un pod duce acolo si face legatura intre orasul insula si uscat. Cazare a luat cu vedere la ocean, fix langa plaja. A fost superb, iar bebe Vincent adora apa in general, deci vacanta asta a fost inca o experienta cu apa minunata ptr el. Sunt o gramada de locuri de vizitat acolo, 2 parcuri de distractie, plimbari pe Boardwalk, multe mini golfuri, sute de restaurante, cateva mini insule printre care si rezervatia naturala Assatteague Island sau Insula Cailor, unde poti vedea cai salbatici si bineinteles, gasesti plaje peste tot, plaje cu nisip fin si curat. Si ptr ca m-am si documentat, am aflat ca Ocean City a fost creat de oameni, are o populatie de doar 7.700 de oameni, insa are 8 milioane de turisti anual, in jur de 350.000 turisti saptamanal pe perioada sezonului care incepe pe 15 mai si se incheie pe 15 septembrie. Ptr turisti, e locatia ideala ptr vacanta. Distractie, relaxare, mancare buna, plaja, apa. Sfaturi? Din cand in cand orasul este "atacat" de cate un uragan, deci verificati prognoza meteo inainte de a planui o vacanta acolo. O sa atasez cateva poze din superba vacanta surpriza si abia astept sa mergem iar. 

Eggplant muffins

Bebe Vincent are deja un an si jumatate, nu stiu cand a trecut timpul, practic a zburat si m-am trezit cu un prichindel care o face mandra pe mami in fiecare zi. Desi mananca orice, imi place sa ii fac mancarici noi pe care le incearca mereu cu drag si pofta. Azi ma trezii cu chef de gatit, voiam sa ii fac niste chiftelute de dovlecel, dar nu era nici un dovlecel prin frigider, ci doar o vanata amarata care astepta sa fie gatita. Asa ca, improvizai repede o reteta de "chiftelute" de vinete.

Ingrediente:
- jumatate de vanata
- un ou
- piper
- un catel de usturoi
- ceapa verde
- 2 linguri malai
- faina
- branza facuta in casa
- mozarella proaspata
- patrunjel (de preferat proaspat)
- ceapa deshidrata/pudra sau jumatate de ceapa proaspata.

Prima data se taie vanata in cubulete si se trage la tigaie cat sa se inmoaie (eu dau cu spray de ulei pe tigaie si pun si 1-2 linguri de apa). Dupa ce vanata e gata se pune in blender cu usturoiul, ceapa pudra sau proaspata si piperul. Cand e gata, se muta intr-un bol in care adaugam oul, patrunjelul tocat proaspat, branza data pe razatoare, malaiul, faina dupa ochi incat compozitia sa ramana destul de moale cat sa cada din lingura. Apoi se amesteca bine si se pune totul in forme de briose sau cu lingura in tigaie, eu am preferat in forme de briose si direct la cuptor. Am tinut la cuptor 15 minute pe 400⁰F, apoi am pus mozarella proaspata deasupra si am mai lasat 10 minute la 375⁰F. Ele se umfla in forme, deci nu umpleti decat pe jumatate. Au iesit 4 bucati, pufoase, aerate si gustoase.

Alimentatia lui bebe Vincent

Postul acesta vine in urma diverselor mesaje pe care le primesc privind alimentatia lui Vincent si cum de este asa mancacios.

Despre cum am inceput diversificarea am postat chiar aici pe blog si am atasat si poze cu ce si cum i-am dat in prima luna. Gasiti postul aici https://www.mylittlenest.co.uk/2018/08/am-inceput-diversificarea.html?m=1 .

Am tot tinut liste scrise in caietul special pentru cum l-am diversificat pe Vincent pana a facut 1 an, toate alimentele pe care le cuprindea fiecare masa a lui, dar si cand facea caca, astfel identificand ce alimente il constipa. Din fericire, nu a fost niciodata constipat si nu a facut alergie la nici un aliment. Caietul e bine pus in cutia cu amintiri, asteptand sa il folosesc la urmatorul bebe, pentru ca am decis sa urmez aceeasi schema de diversificare dupa succesul avut cu Vincent.

Vincent are 1 an si jumatate acum si desi multi copii la varsta lui mananca ce mananca parintii, eu inca am grija de alimentatia lui si ma asigur sa manance cat mai sanatos. Inca ii gatesc separat 80% din mancarica, inca folosesc produse organice, inca am grija sa nu adaug sare si alti bau-bau in ceea ce mananca. O sa dau imediat si exemple despre ce, cum si cand mananca.

Dimineata el se trezeste in jur de ora 8:30-9:00. Chiar daca se trezeste mai devreme uneori, nu mananca inainte de ora 10 niciodata, refuza, asa ca am inteles ca ora 10 e clar ora micului dejun.
La micul dejun mananca in general omleta simpla facuta cu un ou sau in care adaug cascaval dat pe razatoare, sandviș cu unt de arahide si dulceata facuta in casa, avocado, fructe, smoothie-uri cu iaurt si mix de 3-4 fructe, kefir cu seminte chia, clatite, etc.

Prima gustare o are pe la ora 11, 11:30 si in general mananca 1 biscuite simplu, 1 covrig, 1 grisina, cateva cereale pe care adora sa le rontaie sau 1 sfert/jumatate de banana.

Pranzul lui e la ora 12:30-1:30 si consta in mancare gatita in casa, bogata in legume, cu o bucatica de pui/vita/curcan/peste/miel sau porc si orez/paste/cartofi sau cous cous.

A doua gustare e dupa somnul de pranz, in jur de ora 4 si consta in fructe sau biscuiti, orez expandat, un covrig, o jumatate de felie cu unt de arahide sau unt, cateva cereale etc.

La cina are mereu o cereala in meniu, cerealele nu ii incarca stomacul, sunt sanatoase si doarme bine. Cina e in jur de ora 6-7 si consta in mamaliga cu iaurt/lapte/branza facuta in casa, iaurt cu seminte chia, flax si hemp, orez cu lapte, gris cu fulgi de cocos si lapte, terci de ovaz simplu sau cu banana, budinca de chia etc.

Cand suntem plecati in oras, mananca la restaurant cu noi, ii comandam meniul lui pentru copii, in general mozarella sticks, chicken pops, cartofi. Daca e ora de mancat si nu suntem la restaurant, avem mancarica organica pentru copii cu noi sau 2-3 fructe.

Din fericire nu avem probleme cu mancatul, Vincent nu a refuzat nici un aliment pana acum. Inca il alaptez si uneori bea si lapte de vaca, in jur de 50ml.

Copiii vostri ce program au, ce alimente prefera si ce alimente refuza? Astept raspunsurile voastre.

Experiența primilor dințișori și ce ne-a ajutat pe noi

Experienta primilor dintisori si ce ne-a ajutat.

Daca si voi ati fost sau sunteti la fel de speriati cum am fost eu la auzul “incep sa iasa dintii”, articolul acesta o sa va ajute. Panica nu ajuta!

Vincent a inceput sa roada EXCESIV tot ce prinde in jurul varstei de 5 luni, iar eu ca o mamica iubitoare am inceput sa ii cumpar tot felul de jucarii si accesorii de ros ca sa il ajute. Si da, au ajutat un timp, insa cand lucrurile s-au agravat am trecut la partea medicamentoasa. Am optat pentru praful natural pentru dinti de la ashton & parston, praf facut din tinctura de matricaria (matricaria este denumirea pentru musetel in germana). Praful se da direct in gurita, bebe Vincent sta cu gura cascata sa curga si ultimul praf. In cazul in care durerile sunt mai puternice, se poate da un pliculet la fiecare 4-5 ore, se dau maxim 6 pliculete in 24 de ore.

Nu a fost o experienta atat de teribila pe cat credeam ca va fi. Am cumparat si gel de dinti recomandat de cineva, Anbusol se numeste, l-am folosit de vreo 2 ori, insa nu am fost incantata, asa ca am renuntat complet la el. Am incercat si fiole de la Camilia dupa ce ne-am mutat in America, tot pe baza de musetel, insa nu au ajutat cu nimic, asa ca si acum dupa 8 dintisori, ne folosim tot de prafurile cu musetel de la ashton and parsons, pe care le comandam tocmai din UK.
Zile cu mârâială si in care se plictisea foarte repede si voia extra atentie, cam asa s-a manifestat experienta primului dintisor. Si cam asa pana la dintisorul cu numarul 8. In cazuri extreme, moasa si health visitoarea m-au sfatuit sa intervin cu Calpol sau Ibuprofen. Am recurs la ele de cateva ori, chiar inainte sa sparga gingia, atunci cand prafurile nu au facut fata. Din fericire, febra nu a facut niciodata incat sa intervin cu antitermic, nici de la dinti, nici din alte cauze.
Si ce ma bucura mult e ca nu si-a dat programul de somn peste cap, nici cel de zi, nici cel de noapte. Voi ce experiente ati avut? Astept pareri!

El, tot ce sunt eu, e el!

Am tot evitat sa scriu postari despre sotul meu. Nu am un motiv anume, insa nu ii place sa fie in centrul atentiei sau sa vorbesc despre el, iar eu i-am respectat decizia. Azi insa, vreau sa scriu despre el. Vreau sa stie, mai mult decat stie deja, ca ii multumesc. Ii multumesc pentru ca ma iubeste, pentru ca imi suporta toanele si pentru ca ma face sa ma simt speciala in fiecare zi. Nu am stiut cum sa imi exprim sentimentele, afectiunea si recunostinta fata de o persoana inainte sa il cunosc pe el. El m-a iubit de la inceput si m-a invatat sa ma iubesc si eu. El a avut incredere in mine si nu a incetat nici o zi fara sa imi spuna ca pot mai mult. El m-a apreciat mereu si imi aminteste mereu cat de mandru este ca sunt sotia lui si mama copilului lui. El e cel care m-a invatat sa spun un altfel de 'multumesc', un altfel de 'imi pare rau'. Nu exista zi fara sa ma imbratiseze si sa imi spuna ca ma iubeste. Este omul care investeste zilnic in mine si care mereu stie ce sa imi spuna, omul care da totul la o parte pentru mine, omul care ma surprinde mereu. Este el, omul meu, sotul meu, partenerul meu, sufletul meu pereche. 

Soacra mea, mană cerească

Scriu postarea asta la o ora destul de tarzie, dar cum nu pot dormi si ma gandeam la soacra mea, ii dedic in totalitate aceasta postare si ii multumesc din suflet pentru grija si iubirea pe care mi le ofera. Inca de cand am vorbit cu ea prima oara m-a placut si tin minte ca inca nu eram casatorita cu fiul ei si il batea la cap sa aiba grija de mine si sa ma intrebe mereu daca am bani suficienti sau daca am nevoie de ceva, eu fiind in Romania atunci, iar el inca nu se mutase definitiv in Romania, ci venea cat de des posibil. Prima data cand am aflat de implicarea ei cu adevarat a fost cand mi-a zis sotul ca l-a ajutat sa aleaga inelul cu care sa ma ceara de sotie. Vorbeam destul de des cu ea si inainte sa apara bebe si nu trecea o luna fara sa ma intrebe daca avem nevoie de ceva, inclusiv bani. Niciodata nu am cerut si chiar daca aveam nevoie, ziceam ca avem. La fiecare aniversare a casatoriei sotul mi-a tot daruit cate o bijuterie mostenire de familie, pe langa iesitul in oras si ce imi mai lua el, dar stiam ca ce tine de mostenirea de familie e de la mama soacra. Dupa ce a venit bebe si inca din perioada cat am fost insarcinata, ea a cumparat foarte multe lucruri care ne-au trebuit, ba chiar si-a facut cont pe amazon prime si a conectat cardul ei la cont ca sa comand tot ce am nevoie pentru bebe, dar si pentru mine. Am incercat sa nu abuzez de serviciul asta. Apoi am venit in America si desi imi tot spunea dinainte ca ea cumpara lucruri pentru cand o sa reusim sa venim aici, nu credeam ca sunt chiar atat de multe lucruri. Deci am ramas fara cuvinte cand am vazut ca pentru bebe Vincent nu aveam nevoie de absolut nimic, cumparase scaun de masina, carut, patut, lenjerii, prosoape, ciorapi si haine pana la varsta de 3 ani. Am dus la donatii vreo 3 saci cu haine care deja ii erau mici lui bebe Vincent fara macar sa le poarte. Jucarii, nu mai spun... bijuterii pentru mine incat am ramas cu gura cascata, mai ales ca unele au diamante si nici nu vreau sa ma gandesc la cati bani o fi dat pe ele. De la pijamale, sosete, caciula, m-a cadorisit si cu geaca de piele, ghete de piele si vreo 4 genti in cele 2 luni de cand sunt aici. M-a scos si in oras la cumparaturi, si nu numai o data. Cel mai important lucru a fost faptul ca ne-a cumparat pana si masina, exact, masina, un jeep pe care il luase cu vreo 8 luni inainte sa venim noi aici, dar pentru noi, pentru cand venim. Deci femeia asta merita ce-i mai bun pe lumea asta. Si socrul la fel, care zilnic vine cu cate ceva, care investeste sa faca orice coltisor al casei baby proof, care deja cumpara si el lucruri pentru mine. Eu cand l-am intalnit pe sot am zis ca mi-a pus Dumnezeu mana in cap, dar nu e de mirare ca este asa, cand si ai lui sunt super oameni. Ma intreb uneori daca merit toate astea. Si nu, nu sunt bogati incat sa arunce cu banii in toate directiile. Si nu o fac pentru ca e fiul lor, sau nepotul lor, ci pentru ca le-am intrat la suflet. Soacra mi-a zis ca sunt ca fata ei, ca tot ce e al lor e si al meu, si am ramas surprinsa cand am auzit o discutie intr-o dimineata intre ea si sotul meu si ea i-a zis "When it comes to you and Ersi, I am on Ersi's side. I want you to know this. She is my daughter now, she is part of our family. I am glad you are here and you can start getting things in motion." Ma dau lacrimile cand ma gandesc la multe lucruri. Ca sa nu mai zic ca ma ajuta si cu bebe si sta cu el, ba chiar am reusit sa plecam de acasa, eu si sotul, lasandu-l pe bebe Vincent cu ea, cu toata increderea. De mult voiam sa scriu postarea asta, nu ca sa ma laud, nu e nimic de laudat, ci ca sa ii fac cunoscuta bunatatea ei, o femeie de milioane. Singurul lucru pe care nu il pot face inca e sa spun inapoi "we love you too" cand zice "i love you guys", pentru ca nu vreau sa desconsider iubirea fata de mama mea si pentru ca mi se pare ciudat sa i-o spun soacrei. Desi, soacra nu i se potriveste, cand e ca o a doua mama. Ce ma face sa scriu postarea e faptul ca astazi, mai devreme, iar imi dadu cadou o cutie superba de bijuterii si un colier minunat. E ziua ei de nastere maine... Eu ce as putea sa ii iau? Nimic nu poate compensa tot ce mi-a cumparat ea si tot ce face pentru mine. 

Salata de pui Suzette

Un lucru trebuie sa recunosc despre americanii astia... au o mancare de ma intreb daca am trait pe continentul gresit pana acum in ceea ce priveste mancarea.
De cand am venit aici, papilele mele gustative sunt in continuu extaz. Si ca sa intru in tema postarii de astazi, face soacra mea o salata cu pui de as manca de 3 ori pe zi, 7 zile pe saptamana. Socrul de fapt prepara puiul, iar ea dupa ce da ok-ul in ce priveste gustul puiului, se ocupa de restul.

Astazi insa, am facut eu salata asta sub privirile si indrumarile lor. Sa vedem asadar cum se prepara.

Prima data ne ocupam de pui. Il spalam, il taiem cuburi si il scurgem de apa. Noi folosim 3 bucati mari de piept de pui (as zice cam 800g-1000g). Intr-o tigaie punem 2-3 linguri ulei de susan, iar cand este incins, adaugam puiul. Cand puiul este 70%facut, adaugam piper, seminte de susan si putina pudra de usturoi. Mestecam cam 1 minut, apoi adaugam teriyaki, soy sauce, garlic sesame sauce in jur de 2-3 linguri fiecare, mai putin soy sauce din care punem in jur de 1 lingura. Dupa 3-4 minute luam de pe foc si lasam deoparte cu zeama cu tot.

                   
Acum pregatim taiteii ramen, cand zic pregatim, vreau sa spun ca ii zdrobim cu mana in punga asa cum sunt. Intr-o tigaie punem la incalzit 2-3 linguri ulei de susan, apoi adaugam taiteii ramen. Noi am folosit 3 pungi. Cand primii taitei incep sa isi schimbe culoarea in auriu-maroniu, adaugam cam 40g de seminte de susan si 80g de migdale feliate. Tinem pe focul mic pana incep semintele si migdalele sa elibereze aroma si sa isi schimbe usor culoarea. Important e sa fie focul mic pentru ca se pot arde foarte usor.

Luam de pe foc si punem intr-un bol mare taiteii cu susanul si migdalele. Peste ei, adaugam puiul pe care il scurgem de zeama. Apoi adaugam 2 legaturi ceapa verde taiata rondele, 700g varza taiata fideluta si 100g morcovi dati pe razatoare. Lasam deoparte pana facem dressingul. Intr-un borcan amestecam o parte ulei de masline cu 2 parti otet de orez si batem bine (am pus 100ml ulei de masline si 200ml otet de orez, deci e destul de mult dressing). Punem in salata dressingul, amestecam si... POFTA BUNA!

Merge de minune cu un paharel de vin CARNIVOR.

Update: poze cu sosurile, taiteii, susanul si migdalele folosite de mine.

Chec cu lămâie

Am facut prima oara checul asta pentru soacra mea la o saptamana dupa ce am nascut, venise in Anglia sa ma ajute primele 2 saptamani cu bebe pentru ca eram doar eu cu sotul. I-a placut checul la nebunie si de atunci imi tot spunea ca trebuie sa il fac cat de des pot cand o sa ma mut in America. Un an mai tarziu, mutarea a avut loc, iar eu trebuie sa ma tin de promisiune, asa ca e a doua oara cand fac in 3 saptamani. Reteta este una foarte simpla, am crescut cu ea si nu da gres niciodata, checul iese aromat, pufos, moale, usor umed, deloc inecacios.

Ingrediente pentru 2 checuri mari:
-10 oua
-10 linguri de zahar
-coaja de la o lamaie
-esenta de vanilie
-o lingura praf de copt
-5 linguri ulei
-10-12 linguri de faina
-1 praf de sare

Se bat albusurile spuma cu praful de sare  pana devin tari si lucioase (daca intoarceti castronul invers ele trebuie sa fie atat de bine batute incat sa nu cada din castron). In albusuri punem zaharul si mixam pana zaharul este topit, compozitia trebuie sa fie la fel de tare si sa sclipeasca. Separat, punem coaja de lamaie peste galbenusuri, amestecam bine, apoi adaugam ulei ca la maioneza. Dupa ce terminam de adaugat tot uleiul, incorporam compozitia de galbenusuri in albusuri, adaugam si esenta de vanilie  si mixam la cea mai mica treapta in jur de 30 secunde, doar cat sa omogenizam totul. Dam deoparte mixerul si inlocuim cu o lingura de lemn. Adaugam cate 2-3 linguri de faina in sita si cernem deasupra, apoi incorporam faina cu lingura de lemn cu miscari de jos in sus, miscari circulare si usoare incat sa nu omoram aerul din compozitie. Asa adaugam si praful de copt si restul fainii in transe de 2-3 linguri si incorporam usor pana terminam. Putem coace in hartie de copt, mie insa  imi place sa ung tava cu ulei si sa tapetez cu faina. Asta ramane la alegerea voastra. Punem in cuptorul preincalzit la 180 de grade pentru in jur de 30 minute. Zic in jur de 30 pentru ca depinde si de cuptor cat de repede coace. Daca aveti cuptor in grade farenheit, la 375 grade. Trebuie sa treaca testul scobitorii, insa nu deschideti niciodata cuptorul mai devreme de 25-30 minute. Pofta buna!

PS: Pozele sunt facute imediat cum am scos checurile din cuptor, tot atunci am taiat unul pentru poze pentru ca altfel nu mai aveam ce poza!

Dupa 3 saptamani de America

Incep acest post precizand ca sunt undeva in nordul Statelor Unite ale Americii, diferenta fata de UK este de 5 ore, iar fata de Romania, de 7 ore. Pennsylvania, mai precis.

Cum mi s-au parut primele 3 saptamani aici? Acum pot cu usurinta spune ca as putea fara probleme numi locul asta acasa, mai acasa decat UK.

Clima este in proportie de 95% ca cea din Romania, aceleasi ierni cu zapada, aceleasi veri calduroase, aceleasi primaveri cu flori pretutindeni. Si cum punem clima deoparte, alt avantaj e geografia.

Oh da, ma simt ca in Romania privind vegetatia si formele geografice privind de o parte si de alta a drumurilor strabatute pana acum. Am si munte si campie si dealuri si... mare. Oceanul, la o ora de mine, deci abia astept zilele calduroase. Sperand sa nu fie si rechini, bineinteles.


Sa trecem la urmatorul lucru la care am fost atenta aici. Preturile! Prima saptamana am zis ca mor, aveam impresia ca este totul scump, mult mai scump comparand preturile de aici cu cele din UK, pentru ca nu aveam cum sa le compar cu cele din Romania, nu intrece nimeni Romania la raportul pret mare/ salariu mic.
Dupa o saptamana in care am intrat in N magazine si m-am acomodat, am realizat ca de fapt, preturile sunt chiar foarte ok, iar comparativ cu UK, cum spuneam mai devreme, sunt relativ mai mici. Combustibilul aici e in jur de 2,5$ pe galon, iar un galon are 3,78litri, deci clar mult mai ieftin.
Jucariile pentru copii mi s-au parut foarte ieftine.
Alimentele, lasand la o parte alimentele organice care da, sunt mai scumpe dupa parerea mea, cele normale sunt cam la fel la pret, doar ca aici un salariu mediu e undeva la 15$ pe ora, deci din nou avantaj.
La restaurante, inca ma acomodez, preturile sunt cam la fel sau usor mai mari, insa mancarea de aici e cu mult superioara la gust celei din UK.
Am intrebat si de gradinite/crese pentru copii pe cineva care lucreaza in domeniu si a zis ca in jur de 150$ pe saptamana la unele dintre cele mai bune, deci mi se pare ok si partea asta.
Produsele pentru casa si igiena personala, din nou, preturile cam la fel, dar din nou avantaj salariul de aici, care e mai mare.

Un alt lucru care pe mine m-a bucurat mult e ca au DollarStore, cum e Poundland in UK, unde gasesti doar produse la un dolar. Si da, e plin cu lucruri folositoare si unele chiar sunt de calitate, iar ca marime e de 3-4 ori cat un Poundland normal, deci avantaj, ai unde cauta si alege chestii folositoare.

Marele dezavantaj aici e faptul ca nu au cearceaf pentru pilote, ei se acopera cu pilota direct, iar pe mine ma omoara gandul asta. Am cautat in toate magazinele cearceaf sa bag pilota in el, dar nu am gasit nicaieri. O sa pun masina de cusut a soacrei in functiune sa imi fac singura (am luat deja masurile, ramane sa invat sa cos la masina).

Alt dezavantaj, internetul, cel putin mi se pare ca Europa are internet mai bun.
Inca un lucru enervant e faptul ca daca vrei sa faci share la internetul de la date mobile, trebuie sa platesti in plus la factura, deci tampenie.

Si un lucru cu care inca ma obisnuiesc si nu imi convine deloc e faptul ca aici taxele nu sunt incluse in produse, pui produsele in cos vazand pretul din raft, iar la casa dupa ce face suma totala, adauga X% taxele. La fel e si la restaurante si peste tot din cate am vazut. In schimb, taxele sunt doar 6% din cate am inteles, deci avantaj, fiind destul de mici.

Ce imi mai place aici sunt casele, mari, spatioase, fiecare cu domeniul ei, ca in filme. Noi suntem undeva langa oras, e liniste, sigur, frumos si... pustiu. Haha, nu chiar pustiu, doar ca e ca undeva la tara. Se pare ca aici lumea asta cauta, exemplu fiind faptul ca o casa in oras costa o treime din pretul unei case langa oras. Pret ca lumea nu se inghesuie sa cumpere case in oras deloc. Dar avand in vedere ca aici se face delivery la orice, avantaj din nou.

Un alt avantaj mare e Netflixul si programele tv. Deci astia castiga detasat. Au absolut orice film vrei, Netflixul lor e plin de filme, in UK dupa o luna ma plictisisem neavand ce sa mai vad. Si ca Netflix au si Amazon Prime, Hulu, Vudu, Tobi si inca vreo 10. Sa ai de unde alege.

Hai ca am ametit totul cu avantaje/dezavantaje... dupa cum spuneam la inceputul postului, o sa pot cu usurinta numi locul asta ACASA. Daca aveti intrebari, le astept si promit sa raspund la orice curiozitate ati avea, poate mi-au scapat detalii. Va pup!

Ambasada Americii Bucuresti vs Ambasada Americii Londra

Eram in dubii daca sa postez sau nu despre cum a decurs interviul pentru viza, interviurile, caci am aplicat acum vreo 5 ani de zile prima data, fiind in Romania.
Cum a decurs interviul la Bucuresti? Ei bine, am adunat frumos toate actele si m-am prezentat la prima ora a diminetii la interviu. Afara ploua. Eram deja impreuna cu cel ce imi este acum sot, dar am aplicat pentru viza de turist/holiday, la momentul respectiv dorind sa merg acolo in vacanta. Inca de afara asteptand la rand pot incepe sa compar vizita la ambasada din Bucuresti cu cea la ambasada din Londra. Ne-au tinut in ploaie (bine ca aveam umbrele) cel putin 3 ore. Cei de la paza aveau un comportament superior, isi etalau soldurile pe care aveau pistoale, raspundeau cu sictir la orice intrebare, per ansamblu, am ramas cu un gust amar. Cand a venit randul meu, viitorul sot a fost pus sa astepte afara, spunandu-i-se ca nu este permis sa intre in Ambasada. Ok, am intrat singura, mi s-au verificat actele, raspunsuri seci si aruncate doar de dragul de a fi spuse. Inauntru iar asteptare. La ghiseu a fost relativ usor, in conditiile in care ii interesa mai mult de conditia viitorului sot in USA ca apoi sa spuna ca datorita varstei mele (ca sunt prea tanara, 24 de ani atunci) si datorita faptului ca relatia dintre noi este serioasa, nu ma incadrez la viza pentru turist pentru ca ei se asteapta ca eu sa imigrez si ca nu am de gand sa ma intorc in tara neprezentand suficiente dovezi. Bun. Am plecat, nu scarbita de raspunsul negativ, ci scarbita de modul in care a decurs totul.

Cum a decurs interviul la Londra? La insistentele rudelor sotului, am reaplicat ani mai tarziu, cand eram deja stabiliti in UK, pentru viza. De data asta viza de imigrant. A durat totul aproape 2 ani, pana la data interviului. Am ajuns acolo cu 10 minute inainte de interviu, acolo adica afara, unde ploua (bafta mea asta cu ploaia si interviurile). Nu a durat nici 2 minute pana sa fim poftiti inauntru, eu, sotul si bebe. Inauntru la receptie ne-au indrumat spre sala interviurilor, unde am ajuns in alte 2 minute. Sus, ma uitam pe panou sa vad numarul de ordine. Nimic. Am decis sa merg la toaleta, dar am ajuns in alta sala de asteptare, aceea unde trebuia sa fi mers de la inceput, doar ca nu am stiut. Numarul de ordine era sus pe panou. Am mers repede sa iau teancul de hartoage si am mers la ghiseu, cu sotul si bebe dupa mine. Am prezentat frumos ce mi s-a cerut, desi in ordine actele, eu paream un dezastru total cand cerea cate ceva si eu cautam prin hartii nestiind pe unde sunt. Dar domnul super amabil, astepta, zambea, spunea sa nu ma grabesc caci e totul ok. Dupa cateva minute mi-au spus ca trebuie sa astepte rezultatul de la examenul medical si ca trebuie sa mai aduc un formular completat si semnat, dar fiindca nu stau in Londra, pot sa il trimit prin e-mail. Pai asa da! Toata lumea amabila si cu zambetul pe buze, nu m-am mai simtit ca ultimul om de pe pamant sau ca un terorist, ci ca un om care a mers la un interviu. Dupa ce am trimis actele, intr-o saptamana a si venit raspunsul, am primit viza. Si in fix o alta saptamana, am plecat! 

Zborul de pe un continent pe altul cu bebe Vincent

Vine si postarea de lauda a odraslei mele, căci da, m-a binecuvântat Dumnezeu cu un copil minunat. Tare groaza imi era de zborul către America din pricina lui Vincent, stiind ca acum având vârsta de un an e mult mai curios, se plictisește repede, fiind si zbor in timpul zilei e si mai rau, căci el e activ ziua. Dar, am uitat cel mai important lucru, anume, faptul că am un copil minunat si cuminte care ma uimește pe zi ce trece.
Am plecat la 4 dimineata de acasa, trezirea a fost la 3 (La somn ma băgasem la 1 si jumatate, soțul nu a dormit deloc). Buuuun. Vincent nu stie cand am plecat, caci dormea. Am ajuns la aeroport la 7 si jumatate, l-am schimbat pe Vincent si l-am echipat in sistemul de purtare manduca, achizitionat cu doua zile inainte de plecare si tare regret faptul că nu l-am cumpărat mai devreme. Am pornit catre birourile pentru check in, pentru ca fiind vorba de viza, nu mergea sa facem check-in online. Acolo surpriza, era o problema in sistem si nu puteau adauga infanți pe bilete, deși pe rezervare apărea si Vincent. Bagajele aveau toate 22-23kg, deci eram la limita perfectă in ceea ce priveste greutatea. Domnul de la birou super drăguț a zis ca nu are rost sa ii cumpărăm bilet separat lui VINCENT pentru că din 198 locuri cate avea avionul, doar 61 erau ocupate, astfel ca ne-a schimbat locurile pe gratis, lasandu-ne sa alegem unde vrem, dar mai ales, ne-a oferit 3 locuri, fara sa platim pentru al treilea. Intre timp, Vincent se bucura stand la pieptul meu fara sa ma simt obosita. A durat toata treaba asta cel putin o ora. Cu bagajele de mana (vreo 5 genti, geci, plus Vincent), am plecat catre securitate, am trecut de securitate foarte repede, apoi am meeeeers vreo 15 minute pana la poarta noastra de imbarcare, B31. Deja era ora 9 si 20. Au inceput imbarcarea la ora 9 si jumatate. In 5 minute eram in avion. Ei, si atunci au inceput grijile, caci Vincent tare neastamparat si curios parea ca este. Il tineam in brate, el se urca pe mine sa vada peste scaune, radea, urmarea cu atentie toata agitatia din jurul lui. Apoi am inceput sa decolam, l-am pus pe Vincent la san si asta a fost. Cele 8 ore de zbor au inceput. Nu a durat mult pana ca Vincent sa adoarma, a mancat, a facut caca (de 2 ori, detaliu important pentru noi, caci altadata nu ar fi facut, or fi fost emotiile), apoi a adormit. Si din tot zborul de 8 ore, a dormit in jur de 5 ore lejer. Celelalte 3, se uita curios in jur, absorbea cu zambete atentia echipajului care venea sa il verifice si sa se mire de cat de cuminte si adorabil este, apoi stateam la taclale despre copii, iar Vincent mai manca o grisina, mai privea la un desen animat, mai țițilea putin. Super experienta.

Cat despre compania aeriana, United Airlines, zau ca mi-au intrat la suflet. Asa bine ne-am simtit zburand cu ei. Ne-au oferit paturici, perne, casti (totul gratis). Am avut 2 mese incluse in bilet cu alegere de meniu, desert si bauturi la alegere tot zborul. Scaunele aveau spatiu intre ele astfel ca te puteai intinde si erau toate echipate cu televizoare unde aveai acces la o selectie de sute de filme, show-uri, desene pentru copii, etc. Echipajul extraordinar, o mana de oameni amabili si prietenosi si nu pentru ca isi faceau treaba, ci pentru ca asa erau ei, oameni calzi. La final au intrebat daca pot face poza cu Vincent caci e prima oara cand vad asa un copil, desi au si ei copii. O doamna minunata m-a ajutat si sa il pun pe Vincent in sistem. Am ramas in suflet cu o experienta a zborului placuta. In aeroport am aterizat la 1 si jumatate, ora locala a Americii de Nord. La securitate a trebuit sa asteptam sa verifice viza si sa imi dea instructiunile despre cum pot intra in posesia cartii verzi. Din nou amabilitate si WELCOME TO UNITED STATES OF AMERICA peste tot. Ba chiar stand la rand a venit un domn sa intrebe de noi, voia sa se asigure ca suntem ok si daca avem nevoie de ceva, coborasem ultimii din avion si nu stiau daca am ajuns cum trebuie la securitate. Cu doamna ofiter vamal ne apucasem de povești despre copii, avea si ea bebe de o seama cu Vincent. Apoi am mers sa ne luam bagajele care bineinteles, erau singurele neridicate. Am iesit din aeroport la 2:40. Ne-a asteptat soacra'mea, o femeie de nota 10, planuiesc sa fac si o postare despre ea. Am ajuns acasa la ora 5 si jumatate dupa masa. Vincent un cuminte pana acasa. Vremea oribila, furtuni de zapada, -25 grade noaptea, chiar si ziua e foarte frig. Dar asta e alta poveste. Am un copil erou, un copil minunat care a stat 16 ore pe drum fara sa verse o lacrima. Sunt o fericita si o norocoasa!

Cum mi-am luat viata intr-o valiza si am plecat

Cum mi-am luat viata intr-o valiza si am plecat. 

Marti, 22 ianuarie 2019, LA MULTI ANI, surioara mea Andre! E-mail de la ambasada Americii de la Londra cum ca mi-au trimis pasaportul in urma interviului pentru cartea verde. Nu scria daca am primit sau nu viza, doar ca o sa fie livrat pasaportul a doua zi. Bun, incepe asteptarea..

Miercuri, 23 ianuarie 2019. Imediat dupa trezire, am luat pozitia asteptarii in sufragerie... si am asteptat nemiscandu-ma de acolo, lipita de fereastra, urmarind fiecare masina care oprea pe strada, ascultand atent la usa, verificand telefonul la fiecare 5 minute... ora 4:20, opreste o masina, simpla, alba, nici un nume de curierat pe ea, coboara un nene, eu fug in bucatarie sa urmaresc daca vine spre usa mea, alerg la usa, deschid si omul casca ochii mirat ca nici nu apucase sa sune sau sa bata. Ii spun ca abia asteptam pachetul, rade si el, “rad” si eu. Semnez de primire si desfac plicul tragand de el in toate directiile. Da, am primit viza. Tarziu seara, am luat biletele pentru data de 29. Exact, 6 zile in care sa inchei o viata si sa ma pregatesc sufleteste pentru alta, departe de tot ceea ce stiu pana acum. 

Joi, 24 ianuarie 2019. Sunt zen si cred ca o sa fie totul ok, fac liste cu ce sa iau si ce nu, ce treburi am de incheiat aici, cum sa las totul in ordine. Imi spun linistita in sinea mea ca nu o sa ma complic cu multe bagaje. In jurul orei 8 seara ma apuc de bagaje. Inca de la primul lucru pus in geanta, ma bufneste plansul. Si plang, mai bag un lucru, mai plang. Ma vede sotul, ma dadaceste cu pupici si imbratisari si un “totul va fi bine, mult mai bine”. Imi trece pe moment. Termin o geanta cu lucrurile lui bebe, incep cu geanta mea, urc la etaj sa mai iau niste lucruri, ajung acolo, plang. Si plang... cobor, pun totul in geanta, iar dadacire de la sot. Cobor pe parter sa fac geanta de drum pentru bebe si sa mai iau lucruri, plang si pe acolo... Las o viata in urma, aproape 30 de ani! Si cum sa impachetez 30 ani in 2-3 valize? Credeam ca imi ajunge o valiza, dar adunand lucruri, imi dau seama ca nu stiu ce sa bag mai repede in bagaj! Care parte din inima sa o las in urma? Ca nu are toata loc in bagaj! 

Vineri, 25 ianuarie 2019. Nu am dormit prea bine azi noapte, trezirea a fost relativ usoara, mai grea a fost partea in care am vazut gramezile de lucruri asteptand sa fie sortate. Am lasat totul si am plecat sa mai rezolvam din treburi. Ah da, macar am dat comanda de sistemul de purtare pentru bebe, am optat pentru manduca. Acum stau in masina, Vincent doarme, sotul si Andre rezolva din treburi. Doar tre sa lasam totul in ordine, nu? Inclusiv mutarea ei in alta casa. Ora 22:01. Sunt extenuata. 2 bagaje sunt gata, mai am cateva maruntisuri. Blatul pentru tortul lu Andre e gata, blatul pentru kinder delice versiunea pentru bebe e gata. Cremele mai tarziu sau maine. Casa inca e dezastru, dar acum avem cutii pentru stocare cel putin, achizitionate azi, maine strang ce pot si cand pot pentru ca avem musafiri. Apoi, om trai si om vedea. 

Ora 23:57. Tortul lu Andre e gata, exteriorul esec total. Dezamagire maxima. Nick zice ca sunt prea stresata. Ma bag la somn! 

Luni, 28 ianuarie 2019. Ultima zi. Nici nu am avut timp de scris ultimele zile. Bagajele sunt gata, ba chiar am trimis si pachet in Romania duminica dimineata. Totul rapid si pe repede-nainte. Cred ca sunt pregatita de plecare. Cred! Chiar de nu as fi, de plecat tot plec, deci... Vincent nu a fost prea incantat de tort, ci de afinele si zmeura de pe tort, tortul a fost bun doar de spoit. Tortul lu Andre, succes, am refacut exteriorul sambata dimineata si a iesit perfect. Am apucat sa imi iau la revedere si de la verisorii mei. Ce sa mai? Tic tac, tic tac, in 24 de ore deja punem lucrurile in miscare. 

Ora 9:33. Buna dimineata. Eee, parca am dormit mai bine azi noapte. Linistea dinaintea furtunii. Incepem ultimele pregatiri, ultimele detalii. 

Marti, 29 ianuarie 2019. Ora 13:14, sunt in avion. Suntem in avion. Dap, in sfarsit am reusit!! Cred eu ca am rezolvat tot ce era de rezolvat pentru a avea o plecare buna si nu am lasat dezastru si treburi incurcate in urma. Cum a fost despartirea? Cu multe lacrimi bineinteles. Inca mai avem jumatate de drum, e obositor la drum lung. Pana acum Vincent se comporta neasteptat de bine, o sa fac o postare despre zborul asta curand. 

Marti, ora 21:35, ora Americii (unde sunt eu), miercuri, ora 2:35 dimineata ora UK, 4:35 ora Romaniei. Totul perfect. Zborul minunat, Vincent nemaipomenit, aterizare wow, HELLO AMERICA! 2 ore am desfacut la cadouri, o parte din ele, maine trec la sortat! Sa imi traiasca socrii! Da, am impachetat o viata in cateva valize si am plecat. Era si timpul! 

P.S. Am vazut STATUIA LIBERTATII, parea destul de mica fata de cum imi imaginam eu ca este...