Eram in dubii daca sa postez sau nu despre cum a decurs interviul pentru viza, interviurile, caci am aplicat acum vreo 5 ani de zile prima data, fiind in Romania.
Cum a decurs interviul la Bucuresti? Ei bine, am adunat frumos toate actele si m-am prezentat la prima ora a diminetii la interviu. Afara ploua. Eram deja impreuna cu cel ce imi este acum sot, dar am aplicat pentru viza de turist/holiday, la momentul respectiv dorind sa merg acolo in vacanta. Inca de afara asteptand la rand pot incepe sa compar vizita la ambasada din Bucuresti cu cea la ambasada din Londra. Ne-au tinut in ploaie (bine ca aveam umbrele) cel putin 3 ore. Cei de la paza aveau un comportament superior, isi etalau soldurile pe care aveau pistoale, raspundeau cu sictir la orice intrebare, per ansamblu, am ramas cu un gust amar. Cand a venit randul meu, viitorul sot a fost pus sa astepte afara, spunandu-i-se ca nu este permis sa intre in Ambasada. Ok, am intrat singura, mi s-au verificat actele, raspunsuri seci si aruncate doar de dragul de a fi spuse. Inauntru iar asteptare. La ghiseu a fost relativ usor, in conditiile in care ii interesa mai mult de conditia viitorului sot in USA ca apoi sa spuna ca datorita varstei mele (ca sunt prea tanara, 24 de ani atunci) si datorita faptului ca relatia dintre noi este serioasa, nu ma incadrez la viza pentru turist pentru ca ei se asteapta ca eu sa imigrez si ca nu am de gand sa ma intorc in tara neprezentand suficiente dovezi. Bun. Am plecat, nu scarbita de raspunsul negativ, ci scarbita de modul in care a decurs totul.
Cum a decurs interviul la Londra? La insistentele rudelor sotului, am reaplicat ani mai tarziu, cand eram deja stabiliti in UK, pentru viza. De data asta viza de imigrant. A durat totul aproape 2 ani, pana la data interviului. Am ajuns acolo cu 10 minute inainte de interviu, acolo adica afara, unde ploua (bafta mea asta cu ploaia si interviurile). Nu a durat nici 2 minute pana sa fim poftiti inauntru, eu, sotul si bebe. Inauntru la receptie ne-au indrumat spre sala interviurilor, unde am ajuns in alte 2 minute. Sus, ma uitam pe panou sa vad numarul de ordine. Nimic. Am decis sa merg la toaleta, dar am ajuns in alta sala de asteptare, aceea unde trebuia sa fi mers de la inceput, doar ca nu am stiut. Numarul de ordine era sus pe panou. Am mers repede sa iau teancul de hartoage si am mers la ghiseu, cu sotul si bebe dupa mine. Am prezentat frumos ce mi s-a cerut, desi in ordine actele, eu paream un dezastru total cand cerea cate ceva si eu cautam prin hartii nestiind pe unde sunt. Dar domnul super amabil, astepta, zambea, spunea sa nu ma grabesc caci e totul ok. Dupa cateva minute mi-au spus ca trebuie sa astepte rezultatul de la examenul medical si ca trebuie sa mai aduc un formular completat si semnat, dar fiindca nu stau in Londra, pot sa il trimit prin e-mail. Pai asa da! Toata lumea amabila si cu zambetul pe buze, nu m-am mai simtit ca ultimul om de pe pamant sau ca un terorist, ci ca un om care a mers la un interviu. Dupa ce am trimis actele, intr-o saptamana a si venit raspunsul, am primit viza. Si in fix o alta saptamana, am plecat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu