Cum mi-am luat viata intr-o valiza si am plecat

Cum mi-am luat viata intr-o valiza si am plecat. 

Marti, 22 ianuarie 2019, LA MULTI ANI, surioara mea Andre! E-mail de la ambasada Americii de la Londra cum ca mi-au trimis pasaportul in urma interviului pentru cartea verde. Nu scria daca am primit sau nu viza, doar ca o sa fie livrat pasaportul a doua zi. Bun, incepe asteptarea..

Miercuri, 23 ianuarie 2019. Imediat dupa trezire, am luat pozitia asteptarii in sufragerie... si am asteptat nemiscandu-ma de acolo, lipita de fereastra, urmarind fiecare masina care oprea pe strada, ascultand atent la usa, verificand telefonul la fiecare 5 minute... ora 4:20, opreste o masina, simpla, alba, nici un nume de curierat pe ea, coboara un nene, eu fug in bucatarie sa urmaresc daca vine spre usa mea, alerg la usa, deschid si omul casca ochii mirat ca nici nu apucase sa sune sau sa bata. Ii spun ca abia asteptam pachetul, rade si el, “rad” si eu. Semnez de primire si desfac plicul tragand de el in toate directiile. Da, am primit viza. Tarziu seara, am luat biletele pentru data de 29. Exact, 6 zile in care sa inchei o viata si sa ma pregatesc sufleteste pentru alta, departe de tot ceea ce stiu pana acum. 

Joi, 24 ianuarie 2019. Sunt zen si cred ca o sa fie totul ok, fac liste cu ce sa iau si ce nu, ce treburi am de incheiat aici, cum sa las totul in ordine. Imi spun linistita in sinea mea ca nu o sa ma complic cu multe bagaje. In jurul orei 8 seara ma apuc de bagaje. Inca de la primul lucru pus in geanta, ma bufneste plansul. Si plang, mai bag un lucru, mai plang. Ma vede sotul, ma dadaceste cu pupici si imbratisari si un “totul va fi bine, mult mai bine”. Imi trece pe moment. Termin o geanta cu lucrurile lui bebe, incep cu geanta mea, urc la etaj sa mai iau niste lucruri, ajung acolo, plang. Si plang... cobor, pun totul in geanta, iar dadacire de la sot. Cobor pe parter sa fac geanta de drum pentru bebe si sa mai iau lucruri, plang si pe acolo... Las o viata in urma, aproape 30 de ani! Si cum sa impachetez 30 ani in 2-3 valize? Credeam ca imi ajunge o valiza, dar adunand lucruri, imi dau seama ca nu stiu ce sa bag mai repede in bagaj! Care parte din inima sa o las in urma? Ca nu are toata loc in bagaj! 

Vineri, 25 ianuarie 2019. Nu am dormit prea bine azi noapte, trezirea a fost relativ usoara, mai grea a fost partea in care am vazut gramezile de lucruri asteptand sa fie sortate. Am lasat totul si am plecat sa mai rezolvam din treburi. Ah da, macar am dat comanda de sistemul de purtare pentru bebe, am optat pentru manduca. Acum stau in masina, Vincent doarme, sotul si Andre rezolva din treburi. Doar tre sa lasam totul in ordine, nu? Inclusiv mutarea ei in alta casa. Ora 22:01. Sunt extenuata. 2 bagaje sunt gata, mai am cateva maruntisuri. Blatul pentru tortul lu Andre e gata, blatul pentru kinder delice versiunea pentru bebe e gata. Cremele mai tarziu sau maine. Casa inca e dezastru, dar acum avem cutii pentru stocare cel putin, achizitionate azi, maine strang ce pot si cand pot pentru ca avem musafiri. Apoi, om trai si om vedea. 

Ora 23:57. Tortul lu Andre e gata, exteriorul esec total. Dezamagire maxima. Nick zice ca sunt prea stresata. Ma bag la somn! 

Luni, 28 ianuarie 2019. Ultima zi. Nici nu am avut timp de scris ultimele zile. Bagajele sunt gata, ba chiar am trimis si pachet in Romania duminica dimineata. Totul rapid si pe repede-nainte. Cred ca sunt pregatita de plecare. Cred! Chiar de nu as fi, de plecat tot plec, deci... Vincent nu a fost prea incantat de tort, ci de afinele si zmeura de pe tort, tortul a fost bun doar de spoit. Tortul lu Andre, succes, am refacut exteriorul sambata dimineata si a iesit perfect. Am apucat sa imi iau la revedere si de la verisorii mei. Ce sa mai? Tic tac, tic tac, in 24 de ore deja punem lucrurile in miscare. 

Ora 9:33. Buna dimineata. Eee, parca am dormit mai bine azi noapte. Linistea dinaintea furtunii. Incepem ultimele pregatiri, ultimele detalii. 

Marti, 29 ianuarie 2019. Ora 13:14, sunt in avion. Suntem in avion. Dap, in sfarsit am reusit!! Cred eu ca am rezolvat tot ce era de rezolvat pentru a avea o plecare buna si nu am lasat dezastru si treburi incurcate in urma. Cum a fost despartirea? Cu multe lacrimi bineinteles. Inca mai avem jumatate de drum, e obositor la drum lung. Pana acum Vincent se comporta neasteptat de bine, o sa fac o postare despre zborul asta curand. 

Marti, ora 21:35, ora Americii (unde sunt eu), miercuri, ora 2:35 dimineata ora UK, 4:35 ora Romaniei. Totul perfect. Zborul minunat, Vincent nemaipomenit, aterizare wow, HELLO AMERICA! 2 ore am desfacut la cadouri, o parte din ele, maine trec la sortat! Sa imi traiasca socrii! Da, am impachetat o viata in cateva valize si am plecat. Era si timpul! 

P.S. Am vazut STATUIA LIBERTATII, parea destul de mica fata de cum imi imaginam eu ca este...