joi, 2 ianuarie 2020

Ce m-a invatat 2019 si cum intampin noua decada



2019 a fost anul in care s-a schimbat totul. In ianuarie ne-am mutat in Statele Unite ale Americii, sau cum zic eu, la capatul lumii. Cel putin asa se simte, mai ales cand ma gandesc sa-i vizitez pe cei de acasa, care sunt peste ocean si la departare de un zbor extrem de lung. Ne-am mutat cu socrii, oameni de nota 10, cum rar gasesti. Sotul s-a angajat imediat, mai exact, in 4 zile de cand am aterizat. Eu, acasa cu bebe Vincent.

Curand am vrut sa fac si eu ceva, chiar de acasa, asa ca am achizitionat o masina de cusut si brodat si am inceput sa fac paturici personalizate pentru copii, prosopele, babetici, cam tot ce se poate coase si broda. Imi place foarte mult si ma relaxeaza, asa ca imediat cum prind ocazia, fug sa mestreluiesc ceva la masina de cusut. Inca invat, cu fiecare proiect nou capat experienta si incerc sa ma perfectionez pe cat posibil.

A fost un an care a trecut extrem de repede, inca nu imi vine sa cred ca am trecut in 2020 si a inceput o noua decada. Am reusit sa mergem si in vacanta, 2 vacante de fapt in afara statului si multe experiente si vizite in Pennsylvania. Acum, 2019 a luat sfarsit.

Am crescut din punct de vedere psihic, m-am dezvoltat profesional, am invatat sa fiu mai rabdatoare, am inteles ca trebuie sa lucrezi pentru lucrurile bune, am invatat ca totul ia timp si nu pica nimic din cer fara munca, am invatat ca a fi mama nu devine o meserie mai usoara cu trecerea timpului, am invatat sa apreciez mai mult persoanele de langa mine si ca trebuie, chiar si prin gesturi mici, sa nu uitam sa aratam celor de langa noi cat de importanti sunt. Da, sunt o norocoasa.

Am sarbatorit Ziua Recunostintei pentru prima oara si a fost o experienta frumoasa, m-a facut sa ma gandesc cu adevarat pentru ce sunt recunoscatoare. Astfel ca, in primul rand multumesc Domnului pentru Nick, sotul meu, cel care ma apreciaza, care ma sustine si nu uita sa imi spuna ca ma iubeste, ca are incredere in mine, ca este mereu langa mine. Cu mana pe inima spun ca el este cel mai bun lucru care mi se putea intampla in viata asta. Si ii sunt recunoscatoare lui pentru Vincent. VINCENT e perfectul meu mic, cel care m-a facut sa vad lumea altfel, cel care m-a sensibilizat la maxim, dar si cel pentru care ma transform intr-o leoaica atunci cand e cazul. Ii multumesc Domnului pentru Vincent, este un copil care creste frumos si fara multe batai de cap, cuminte, mancacios si cu imunitate de oțel. As putea enumera un milion de motive pentru care imi iubesc copilul, dar cine e mama, stie deja ca e greu sa ne oprim din lauda cand e vorba de copiii nostri. O sa ma opresc insa aici. Multumesc pentru familia mea de suflet, ramasa in Europa, dar cu care, datorita tehnologiei, vorbesc des si ii pot vedea la camera, ajuta enorm sa ii pot simti macar asa "mai aproape". Multumesc pentru familia mea "adoptiva", socrii, care ma fac sa ma simt iubita, apreciata si cea mai buna nora, mama si sotie. Multumesc pentru ca sunt sanatoasa. Multumesc pentru oportunitatea de a fi un om mai bun si de a ma dezvolta si creste ca om.

Anul asta am invatat sa vad lumea altfel, sa fiu recunoscatoare pentru ce am si sa nu ma mai plang din nimicuri. Unii nu sunt asa norocosi, unii se nasc in plin razboi, unii se nasc in locuri unde nu au nici macar apa de baut sau o coaja de paine de mancat, unii nu au un acoperis deasupra capului o viata intreaga.

Cu sfarsitul acestei decade, las in urma gandirea negativista si imi promit ca o sa fiu un om mai bun in noua decada, ca o sa dau o mana de ajutor cu sufletul deschis oricui cand este nevoie de mine si ca o sa fiu mai umila. Pentru ca sunt norocoasa sa fiu intr-o pozitie din care pot ajuta! La revedere 2019, ramai cu bine! Bine ai venit, 2020! 

marți, 24 decembrie 2019

Mega Image, de evitat cand comanzi online

E greu sa fii plecat in tari straine si sa ai inca persoane dragi acasa, in Romania. Iti doresti ca, macar de sarbatori, sa le poti face o bucurie, cat de mica. Si cum nu poti fi prezent acolo, in persoana, ai crede ca si Romania poate oferi cateva servicii de livrare la domiciliu, asa cum o fac tarile dezvoltate sau in curs de dezvoltare, printre care se numara si Romania (din pacate, Romania doar cu numele).

Am decis sa comand produse de pe site-ul Mega-Image.ro, alegand livrare la domiciliu si eram exaltata de faptul ca imi pot bucura tatal, sora, matusa si bunica, inainte de Craciun. Buuun! Am ales produsele, site-ul e greu de manevrat, o spun nefiind incepatoare in folosirea tehnologiei. Merge incet, nu se actualizeaza la timp, trebuie individual sa alegi si sa cauti produse, ce sa mai, A PAIN IN THE YOU KNOW WHAT.

In fine, am reusit sa trec peste lista produselor si cosul de cumparaturi a fost gata. Am trecut la pasul urmator, adresa, numar de telefon si efectuarea platii, apoi am ales ziua livrarii. La adresa am ramas uimita ca nu am putut alege orasul dorit, dar satul de la tara era disponibil. Am contactat echipa site-ului de pe facebook si am pus in asteptare comanda. O zi mai tarziu, desi vazusera mesajul, au decis ca nu e important si nu au raspuns. Am decis sa comand totusi cu adresa de la tara. Am bagat numarul de telefon, adresa, am ales ziua de 24 decembrie, singura disponibila, iar ei mi-au dat intervalul de timp de livrare 9:00-18:00. O zi intreaga. Am sperat ca imi vor trimite in ziua respectiva mesaj cu fereastra mai mica de livrare, dar nu s-a intamplat lucrul asta.

Am anuntat acasa ca o sa primeasca ceva, marti, 24 decembrie si ca trebuie sa fie acasa toata ziua. Doua zile mai tarziu, mi-au raspuns si cei de pe facebook, dupa ce am mai trimis eu un mesaj, dar totusi tarziu incat nu m-au ajutat cu nimic. In ziua livrarii, tatal meu a primit mesaj ca o sa fie livrate produsele in intervalul de timp 9:00-18:00 si a stat acasa toata ziua, asteptand.

Produsele nu au fost livrate, iar ei nu au primit acasa cadoul de Craciun la timp pentru Craciun.

Sunt foarte dezamagita de site, de cum au preluat comanda si de cum au procesat totul, ca in final produsele sa nu fie livrate in ziua pe care ei mi-au oferit-o, in intervalul de timp de o zi intreaga.
Banii au fost retrasi de pe card imediat cum am facut comanda online, dar serviciul si prestatia lor au lasat mult de dorit.
Nu o sa mai comand nimic prin intermediul lor si cu siguranta o sa avertizez si pe altii sa se fereasca de comenzile online pe site la ei.
Multumesc, Mega Image, ati scapat de un client si posibil altii, care vor citi acest post!

Sarbatori fericite!!! 

duminică, 29 septembrie 2019

Pasiunile copiilor

De cand sunt mamica sunt intr-o continua cercetare. Imi place sa fiu cat mai informata cand vine vorba de copilul meu asa ca sunt la curent cu detaliile tehnice inca dinainte sa inceapa cate o etapa in dezvoltarea lui. Sunt placut surprinsa de cum se dezvolta, cum devine din ce in ce mai om pe zi ce trece, propria lui persoana, cum deja are lucruri favorite, lucruri care il pasioneaza, lucruri care nu ii plac. Azi insa, vreau sa scriu despre pasiunile copiilor, conform varstei lor. Vincent are 1 an si 7 luni. Cu jucariile a inceput sa se joace tarziu, abia pe la un an si 3 luni au inceput sa ii prezinte interes si sa stie exact cum sa se joace si ce face fiecare in parte. Pana atunci era entuziasmat de orice din casa, mai putin ce tinea de jucariile lui. Aaa, sa nu uit, pana atunci era inebunit si de carti, daca disparea de sub ochii mei, il gaseam mereu cu carticelele lui in mana, uitandu-se uimit la fiecare pagina si citind pe stilul lui. Pe la 1 an si 3 luni a dezvoltat o imensa atractie pentru masini, atractie care continua si in prezent. Are foarte multe jucarii, insa nu se atinge decat de masini. Cand mergem afara, intra in ecuatie pietrele si păpădiile. Pietrele sunt analizate una cate una de Vincent, iar de cand a descoperit prima păpădie uscata, acum unde vede una, alearga cu toata viteza catre ea. Inainte ma lasa sa suflu, acum insa o apropie de nas si buze, iar dupa ce il atinge "pufosenia", rade si alearga plin de entuziasm. Din categoria ce este pe cer, a fost de ajuns sa ii arat LUNA o singura data, iar de atunci pe fiecare seara o cauta pe cer. Ba chiar daca doarme si zic "uite Luna", se trezeste sa caute luna. Nu va puteti imagina zambetul si fericirea pura de pe fata lui cand vede luna. In casa, imi aduce mereu cartile lui si imi arata luna in unele pagini, zambind si asteptand sa ii citesc. Il pasioneaza si avioanele, cand ii spun "uite avionul" cauta cu privirea tot cerul, apoi urmareste avionul pana nu se mai vede. Este minunat cum au si ei pasiunile lor la varste asa mici. Sunt curioasa care vor fi urmatoarele pasiuni ale lui Vincent. Pana atunci, ma bucur cat pot de inocenta cu care iubeste lucrurile simple la varsta asta. Copiii vostri ce varste au si ce ii pasioneaza?

luni, 16 septembrie 2019

Cum m-am trezit din pat... in vacanta

Anul asta a fost un an cat se poate de aglomerat. Mutatul pe alt continent e treaba serioasa, in primul rand adaptarea la un loc cu totul nou, un nou job ptr sot cu un program destul de anapoda, un bebe energic care creste si descopera zilnic ca poate face ceva nou, gasirea unui hobby ptr mine care s-a transformat intr-un job de acasa, dorul de familia care acum e peste ocean (uneori ma cuprind sentimente de singuratate, desi toata lumea ma trateaza ca pe o printesa aici), ce sa mai, imi luasem gandul de la vacanta pe anul asta. In scurte aventuri de cate o zi plecam mereu, asa ca ma resemnasem la gandul ca aceste mini-aventuri sunt suficiente ptr anul asta.

Marti dimineata, 10 septembrie, ma trezesc si ma uit la ceas, 8:29. M-am intristat ca am dormit asa mult si ca Nick, care venise de la 6 si jumatate de la servici, deja adormise. Bebe Vincent inca dormea, asa ca am mers la baie, stiti si voi, ritualul de dimineata cu spalat pe dinti, pe fata. Vine Nick si zice "good morning sweety. How did you sleep last night? I need you to start packing". Eu intreb "packing what?". El continua "packing clothes, everything." Ma uit iar la el si zic "are we moving out?". Incepe sa rada si zice "nooooo sweety, pack your stuff, we're going on holiday". In gandul meu eram "wtf is he talking about", dar din gura mi-a iesit "holiday where? Pack what? Whaaaat, huh, what are you talking about?". Apoi m-a asigurat ca deja facuse bagajele de la 6 jumatate pana sa ma trezesc eu, bagajele ptr el, ptr bebe Vincent, ptr ce aveam nevoie in vacanta, doar eu aveam de impachetat hainele, inclusiv costumul de baie. Nu am stiut unde mergem, el s-a ocupat dinainte de planificat tot, gasirea locatiei perfecte, cazare, locuri de vizitat. Tot. Am aflat locatia cand am ajuns direct la destinatie, Ocean City, in Maryland. Un oras turistic, pe Oceanul Atlantic, inconjurat de apa ca o insula, doar un pod duce acolo si face legatura intre orasul insula si uscat. Cazare a luat cu vedere la ocean, fix langa plaja. A fost superb, iar bebe Vincent adora apa in general, deci vacanta asta a fost inca o experienta cu apa minunata ptr el. Sunt o gramada de locuri de vizitat acolo, 2 parcuri de distractie, plimbari pe Boardwalk, multe mini golfuri, sute de restaurante, cateva mini insule printre care si rezervatia naturala Assatteague Island sau Insula Cailor, unde poti vedea cai salbatici si bineinteles, gasesti plaje peste tot, plaje cu nisip fin si curat. Si ptr ca m-am si documentat, am aflat ca Ocean City a fost creat de oameni, are o populatie de doar 7.700 de oameni, insa are 8 milioane de turisti anual, in jur de 350.000 turisti saptamanal pe perioada sezonului care incepe pe 15 mai si se incheie pe 15 septembrie. Ptr turisti, e locatia ideala ptr vacanta. Distractie, relaxare, mancare buna, plaja, apa. Sfaturi? Din cand in cand orasul este "atacat" de cate un uragan, deci verificati prognoza meteo inainte de a planui o vacanta acolo. O sa atasez cateva poze din superba vacanta surpriza si abia astept sa mergem iar. 
















miercuri, 31 iulie 2019

Eggplant muffins

Bebe Vincent are deja un an si jumatate, nu stiu cand a trecut timpul, practic a zburat si m-am trezit cu un prichindel care o face mandra pe mami in fiecare zi. Desi mananca orice, imi place sa ii fac mancarici noi pe care le incearca mereu cu drag si pofta. Azi ma trezii cu chef de gatit, voiam sa ii fac niste chiftelute de dovlecel, dar nu era nici un dovlecel prin frigider, ci doar o vanata amarata care astepta sa fie gatita. Asa ca, improvizai repede o reteta de "chiftelute" de vinete.

Ingrediente:
- jumatate de vanata
- un ou
- piper
- un catel de usturoi
- ceapa verde
- 2 linguri malai
- faina
- branza facuta in casa
- mozarella proaspata
- patrunjel (de preferat proaspat)
- ceapa deshidrata/pudra sau jumatate de ceapa proaspata.

Prima data se taie vanata in cubulete si se trage la tigaie cat sa se inmoaie (eu dau cu spray de ulei pe tigaie si pun si 1-2 linguri de apa). Dupa ce vanata e gata se pune in blender cu usturoiul, ceapa pudra sau proaspata si piperul. Cand e gata, se muta intr-un bol in care adaugam oul, patrunjelul tocat proaspat, branza data pe razatoare, malaiul, faina dupa ochi incat compozitia sa ramana destul de moale cat sa cada din lingura. Apoi se amesteca bine si se pune totul in forme de briose sau cu lingura in tigaie, eu am preferat in forme de briose si direct la cuptor. Am tinut la cuptor 15 minute pe 400⁰F, apoi am pus mozarella proaspata deasupra si am mai lasat 10 minute la 375⁰F. Ele se umfla in forme, deci nu umpleti decat pe jumatate. Au iesit 4 bucati, pufoase, aerate si gustoase.