Vine si postarea de lauda a odraslei mele, căci da, m-a binecuvântat Dumnezeu cu un copil minunat. Tare groaza imi era de zborul către America din pricina lui Vincent, stiind ca acum având vârsta de un an e mult mai curios, se plictisește repede, fiind si zbor in timpul zilei e si mai rau, căci el e activ ziua. Dar, am uitat cel mai important lucru, anume, faptul că am un copil minunat si cuminte care ma uimește pe zi ce trece.
Am plecat la 4 dimineata de acasa, trezirea a fost la 3 (La somn ma băgasem la 1 si jumatate, soțul nu a dormit deloc). Buuuun. Vincent nu stie cand am plecat, caci dormea. Am ajuns la aeroport la 7 si jumatate, l-am schimbat pe Vincent si l-am echipat in sistemul de purtare manduca, achizitionat cu doua zile inainte de plecare si tare regret faptul că nu l-am cumpărat mai devreme. Am pornit catre birourile pentru check in, pentru ca fiind vorba de viza, nu mergea sa facem check-in online. Acolo surpriza, era o problema in sistem si nu puteau adauga infanți pe bilete, deși pe rezervare apărea si Vincent. Bagajele aveau toate 22-23kg, deci eram la limita perfectă in ceea ce priveste greutatea. Domnul de la birou super drăguț a zis ca nu are rost sa ii cumpărăm bilet separat lui VINCENT pentru că din 198 locuri cate avea avionul, doar 61 erau ocupate, astfel ca ne-a schimbat locurile pe gratis, lasandu-ne sa alegem unde vrem, dar mai ales, ne-a oferit 3 locuri, fara sa platim pentru al treilea. Intre timp, Vincent se bucura stand la pieptul meu fara sa ma simt obosita. A durat toata treaba asta cel putin o ora. Cu bagajele de mana (vreo 5 genti, geci, plus Vincent), am plecat catre securitate, am trecut de securitate foarte repede, apoi am meeeeers vreo 15 minute pana la poarta noastra de imbarcare, B31. Deja era ora 9 si 20. Au inceput imbarcarea la ora 9 si jumatate. In 5 minute eram in avion. Ei, si atunci au inceput grijile, caci Vincent tare neastamparat si curios parea ca este. Il tineam in brate, el se urca pe mine sa vada peste scaune, radea, urmarea cu atentie toata agitatia din jurul lui. Apoi am inceput sa decolam, l-am pus pe Vincent la san si asta a fost. Cele 8 ore de zbor au inceput. Nu a durat mult pana ca Vincent sa adoarma, a mancat, a facut caca (de 2 ori, detaliu important pentru noi, caci altadata nu ar fi facut, or fi fost emotiile), apoi a adormit. Si din tot zborul de 8 ore, a dormit in jur de 5 ore lejer. Celelalte 3, se uita curios in jur, absorbea cu zambete atentia echipajului care venea sa il verifice si sa se mire de cat de cuminte si adorabil este, apoi stateam la taclale despre copii, iar Vincent mai manca o grisina, mai privea la un desen animat, mai țițilea putin. Super experienta.
Am plecat la 4 dimineata de acasa, trezirea a fost la 3 (La somn ma băgasem la 1 si jumatate, soțul nu a dormit deloc). Buuuun. Vincent nu stie cand am plecat, caci dormea. Am ajuns la aeroport la 7 si jumatate, l-am schimbat pe Vincent si l-am echipat in sistemul de purtare manduca, achizitionat cu doua zile inainte de plecare si tare regret faptul că nu l-am cumpărat mai devreme. Am pornit catre birourile pentru check in, pentru ca fiind vorba de viza, nu mergea sa facem check-in online. Acolo surpriza, era o problema in sistem si nu puteau adauga infanți pe bilete, deși pe rezervare apărea si Vincent. Bagajele aveau toate 22-23kg, deci eram la limita perfectă in ceea ce priveste greutatea. Domnul de la birou super drăguț a zis ca nu are rost sa ii cumpărăm bilet separat lui VINCENT pentru că din 198 locuri cate avea avionul, doar 61 erau ocupate, astfel ca ne-a schimbat locurile pe gratis, lasandu-ne sa alegem unde vrem, dar mai ales, ne-a oferit 3 locuri, fara sa platim pentru al treilea. Intre timp, Vincent se bucura stand la pieptul meu fara sa ma simt obosita. A durat toata treaba asta cel putin o ora. Cu bagajele de mana (vreo 5 genti, geci, plus Vincent), am plecat catre securitate, am trecut de securitate foarte repede, apoi am meeeeers vreo 15 minute pana la poarta noastra de imbarcare, B31. Deja era ora 9 si 20. Au inceput imbarcarea la ora 9 si jumatate. In 5 minute eram in avion. Ei, si atunci au inceput grijile, caci Vincent tare neastamparat si curios parea ca este. Il tineam in brate, el se urca pe mine sa vada peste scaune, radea, urmarea cu atentie toata agitatia din jurul lui. Apoi am inceput sa decolam, l-am pus pe Vincent la san si asta a fost. Cele 8 ore de zbor au inceput. Nu a durat mult pana ca Vincent sa adoarma, a mancat, a facut caca (de 2 ori, detaliu important pentru noi, caci altadata nu ar fi facut, or fi fost emotiile), apoi a adormit. Si din tot zborul de 8 ore, a dormit in jur de 5 ore lejer. Celelalte 3, se uita curios in jur, absorbea cu zambete atentia echipajului care venea sa il verifice si sa se mire de cat de cuminte si adorabil este, apoi stateam la taclale despre copii, iar Vincent mai manca o grisina, mai privea la un desen animat, mai țițilea putin. Super experienta.
Cat despre compania aeriana, United Airlines, zau ca mi-au intrat la suflet. Asa bine ne-am simtit zburand cu ei. Ne-au oferit paturici, perne, casti (totul gratis). Am avut 2 mese incluse in bilet cu alegere de meniu, desert si bauturi la alegere tot zborul. Scaunele aveau spatiu intre ele astfel ca te puteai intinde si erau toate echipate cu televizoare unde aveai acces la o selectie de sute de filme, show-uri, desene pentru copii, etc. Echipajul extraordinar, o mana de oameni amabili si prietenosi si nu pentru ca isi faceau treaba, ci pentru ca asa erau ei, oameni calzi. La final au intrebat daca pot face poza cu Vincent caci e prima oara cand vad asa un copil, desi au si ei copii. O doamna minunata m-a ajutat si sa il pun pe Vincent in sistem. Am ramas in suflet cu o experienta a zborului placuta. In aeroport am aterizat la 1 si jumatate, ora locala a Americii de Nord. La securitate a trebuit sa asteptam sa verifice viza si sa imi dea instructiunile despre cum pot intra in posesia cartii verzi. Din nou amabilitate si WELCOME TO UNITED STATES OF AMERICA peste tot. Ba chiar stand la rand a venit un domn sa intrebe de noi, voia sa se asigure ca suntem ok si daca avem nevoie de ceva, coborasem ultimii din avion si nu stiau daca am ajuns cum trebuie la securitate. Cu doamna ofiter vamal ne apucasem de povești despre copii, avea si ea bebe de o seama cu Vincent. Apoi am mers sa ne luam bagajele care bineinteles, erau singurele neridicate. Am iesit din aeroport la 2:40. Ne-a asteptat soacra'mea, o femeie de nota 10, planuiesc sa fac si o postare despre ea. Am ajuns acasa la ora 5 si jumatate dupa masa. Vincent un cuminte pana acasa. Vremea oribila, furtuni de zapada, -25 grade noaptea, chiar si ziua e foarte frig. Dar asta e alta poveste. Am un copil erou, un copil minunat care a stat 16 ore pe drum fara sa verse o lacrima. Sunt o fericita si o norocoasa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu