miercuri, 20 martie 2019
Soacra mea, mană cerească
Scriu postarea asta la o ora destul de tarzie, dar cum nu pot dormi si ma gandeam la soacra mea, ii dedic in totalitate aceasta postare si ii multumesc din suflet pentru grija si iubirea pe care mi le ofera. Inca de cand am vorbit cu ea prima oara m-a placut si tin minte ca inca nu eram casatorita cu fiul ei si il batea la cap sa aiba grija de mine si sa ma intrebe mereu daca am bani suficienti sau daca am nevoie de ceva, eu fiind in Romania atunci, iar el inca nu se mutase definitiv in Romania, ci venea cat de des posibil. Prima data cand am aflat de implicarea ei cu adevarat a fost cand mi-a zis sotul ca l-a ajutat sa aleaga inelul cu care sa ma ceara de sotie. Vorbeam destul de des cu ea si inainte sa apara bebe si nu trecea o luna fara sa ma intrebe daca avem nevoie de ceva, inclusiv bani. Niciodata nu am cerut si chiar daca aveam nevoie, ziceam ca avem. La fiecare aniversare a casatoriei sotul mi-a tot daruit cate o bijuterie mostenire de familie, pe langa iesitul in oras si ce imi mai lua el, dar stiam ca ce tine de mostenirea de familie e de la mama soacra. Dupa ce a venit bebe si inca din perioada cat am fost insarcinata, ea a cumparat foarte multe lucruri care ne-au trebuit, ba chiar si-a facut cont pe amazon prime si a conectat cardul ei la cont ca sa comand tot ce am nevoie pentru bebe, dar si pentru mine. Am incercat sa nu abuzez de serviciul asta. Apoi am venit in America si desi imi tot spunea dinainte ca ea cumpara lucruri pentru cand o sa reusim sa venim aici, nu credeam ca sunt chiar atat de multe lucruri. Deci am ramas fara cuvinte cand am vazut ca pentru bebe Vincent nu aveam nevoie de absolut nimic, cumparase scaun de masina, carut, patut, lenjerii, prosoape, ciorapi si haine pana la varsta de 3 ani. Am dus la donatii vreo 3 saci cu haine care deja ii erau mici lui bebe Vincent fara macar sa le poarte. Jucarii, nu mai spun... bijuterii pentru mine incat am ramas cu gura cascata, mai ales ca unele au diamante si nici nu vreau sa ma gandesc la cati bani o fi dat pe ele. De la pijamale, sosete, caciula, m-a cadorisit si cu geaca de piele, ghete de piele si vreo 4 genti in cele 2 luni de cand sunt aici. M-a scos si in oras la cumparaturi, si nu numai o data. Cel mai important lucru a fost faptul ca ne-a cumparat pana si masina, exact, masina, un jeep pe care il luase cu vreo 8 luni inainte sa venim noi aici, dar pentru noi, pentru cand venim. Deci femeia asta merita ce-i mai bun pe lumea asta. Si socrul la fel, care zilnic vine cu cate ceva, care investeste sa faca orice coltisor al casei baby proof, care deja cumpara si el lucruri pentru mine. Eu cand l-am intalnit pe sot am zis ca mi-a pus Dumnezeu mana in cap, dar nu e de mirare ca este asa, cand si ai lui sunt super oameni. Ma intreb uneori daca merit toate astea. Si nu, nu sunt bogati incat sa arunce cu banii in toate directiile. Si nu o fac pentru ca e fiul lor, sau nepotul lor, ci pentru ca le-am intrat la suflet. Soacra mi-a zis ca sunt ca fata ei, ca tot ce e al lor e si al meu, si am ramas surprinsa cand am auzit o discutie intr-o dimineata intre ea si sotul meu si ea i-a zis "When it comes to you and Ersi, I am on Ersi's side. I want you to know this. She is my daughter now, she is part of our family. I am glad you are here and you can start getting things in motion." Ma dau lacrimile cand ma gandesc la multe lucruri. Ca sa nu mai zic ca ma ajuta si cu bebe si sta cu el, ba chiar am reusit sa plecam de acasa, eu si sotul, lasandu-l pe bebe Vincent cu ea, cu toata increderea. De mult voiam sa scriu postarea asta, nu ca sa ma laud, nu e nimic de laudat, ci ca sa ii fac cunoscuta bunatatea ei, o femeie de milioane. Singurul lucru pe care nu il pot face inca e sa spun inapoi "we love you too" cand zice "i love you guys", pentru ca nu vreau sa desconsider iubirea fata de mama mea si pentru ca mi se pare ciudat sa i-o spun soacrei. Desi, soacra nu i se potriveste, cand e ca o a doua mama. Ce ma face sa scriu postarea e faptul ca astazi, mai devreme, iar imi dadu cadou o cutie superba de bijuterii si un colier minunat. E ziua ei de nastere maine... Eu ce as putea sa ii iau? Nimic nu poate compensa tot ce mi-a cumparat ea si tot ce face pentru mine.
miercuri, 6 martie 2019
Salata de pui Suzette
Un lucru trebuie sa recunosc despre americanii astia... au o mancare de ma intreb daca am trait pe continentul gresit pana acum in ceea ce priveste mancarea.
De cand am venit aici, papilele mele gustative sunt in continuu extaz. Si ca sa intru in tema postarii de astazi, face soacra mea o salata cu pui de as manca de 3 ori pe zi, 7 zile pe saptamana. Socrul de fapt prepara puiul, iar ea dupa ce da ok-ul in ce priveste gustul puiului, se ocupa de restul.
Astazi insa, am facut eu salata asta sub privirile si indrumarile lor. Sa vedem asadar cum se prepara.
Prima data ne ocupam de pui. Il spalam, il taiem cuburi si il scurgem de apa. Noi folosim 3 bucati mari de piept de pui (as zice cam 800g-1000g). Intr-o tigaie punem 2-3 linguri ulei de susan, iar cand este incins, adaugam puiul. Cand puiul este 70%facut, adaugam piper, seminte de susan si putina pudra de usturoi. Mestecam cam 1 minut, apoi adaugam teriyaki, soy sauce, garlic sesame sauce in jur de 2-3 linguri fiecare, mai putin soy sauce din care punem in jur de 1 lingura. Dupa 3-4 minute luam de pe foc si lasam deoparte cu zeama cu tot.
Acum pregatim taiteii ramen, cand zic pregatim, vreau sa spun ca ii zdrobim cu mana in punga asa cum sunt. Intr-o tigaie punem la incalzit 2-3 linguri ulei de susan, apoi adaugam taiteii ramen. Noi am folosit 3 pungi. Cand primii taitei incep sa isi schimbe culoarea in auriu-maroniu, adaugam cam 40g de seminte de susan si 80g de migdale feliate. Tinem pe focul mic pana incep semintele si migdalele sa elibereze aroma si sa isi schimbe usor culoarea. Important e sa fie focul mic pentru ca se pot arde foarte usor.
Luam de pe foc si punem intr-un bol mare taiteii cu susanul si migdalele. Peste ei, adaugam puiul pe care il scurgem de zeama. Apoi adaugam 2 legaturi ceapa verde taiata rondele, 700g varza taiata fideluta si 100g morcovi dati pe razatoare. Lasam deoparte pana facem dressingul. Intr-un borcan amestecam o parte ulei de masline cu 2 parti otet de orez si batem bine (am pus 100ml ulei de masline si 200ml otet de orez, deci e destul de mult dressing). Punem in salata dressingul, amestecam si... POFTA BUNA!
Merge de minune cu un paharel de vin CARNIVOR.
Update: poze cu sosurile, taiteii, susanul si migdalele folosite de mine.
De cand am venit aici, papilele mele gustative sunt in continuu extaz. Si ca sa intru in tema postarii de astazi, face soacra mea o salata cu pui de as manca de 3 ori pe zi, 7 zile pe saptamana. Socrul de fapt prepara puiul, iar ea dupa ce da ok-ul in ce priveste gustul puiului, se ocupa de restul.
Astazi insa, am facut eu salata asta sub privirile si indrumarile lor. Sa vedem asadar cum se prepara.
Prima data ne ocupam de pui. Il spalam, il taiem cuburi si il scurgem de apa. Noi folosim 3 bucati mari de piept de pui (as zice cam 800g-1000g). Intr-o tigaie punem 2-3 linguri ulei de susan, iar cand este incins, adaugam puiul. Cand puiul este 70%facut, adaugam piper, seminte de susan si putina pudra de usturoi. Mestecam cam 1 minut, apoi adaugam teriyaki, soy sauce, garlic sesame sauce in jur de 2-3 linguri fiecare, mai putin soy sauce din care punem in jur de 1 lingura. Dupa 3-4 minute luam de pe foc si lasam deoparte cu zeama cu tot.
Acum pregatim taiteii ramen, cand zic pregatim, vreau sa spun ca ii zdrobim cu mana in punga asa cum sunt. Intr-o tigaie punem la incalzit 2-3 linguri ulei de susan, apoi adaugam taiteii ramen. Noi am folosit 3 pungi. Cand primii taitei incep sa isi schimbe culoarea in auriu-maroniu, adaugam cam 40g de seminte de susan si 80g de migdale feliate. Tinem pe focul mic pana incep semintele si migdalele sa elibereze aroma si sa isi schimbe usor culoarea. Important e sa fie focul mic pentru ca se pot arde foarte usor.
duminică, 24 februarie 2019
Chec cu lămâie
Am facut prima oara checul asta pentru soacra mea la o saptamana dupa ce am nascut, venise in Anglia sa ma ajute primele 2 saptamani cu bebe pentru ca eram doar eu cu sotul. I-a placut checul la nebunie si de atunci imi tot spunea ca trebuie sa il fac cat de des pot cand o sa ma mut in America. Un an mai tarziu, mutarea a avut loc, iar eu trebuie sa ma tin de promisiune, asa ca e a doua oara cand fac in 3 saptamani. Reteta este una foarte simpla, am crescut cu ea si nu da gres niciodata, checul iese aromat, pufos, moale, usor umed, deloc inecacios.
Ingrediente pentru 2 checuri mari:
-10 oua
-10 linguri de zahar
-coaja de la o lamaie
-esenta de vanilie
-o lingura praf de copt
-5 linguri ulei
-10-12 linguri de faina
-1 praf de sare
Se bat albusurile spuma cu praful de sare pana devin tari si lucioase (daca intoarceti castronul invers ele trebuie sa fie atat de bine batute incat sa nu cada din castron). In albusuri punem zaharul si mixam pana zaharul este topit, compozitia trebuie sa fie la fel de tare si sa sclipeasca. Separat, punem coaja de lamaie peste galbenusuri, amestecam bine, apoi adaugam ulei ca la maioneza. Dupa ce terminam de adaugat tot uleiul, incorporam compozitia de galbenusuri in albusuri, adaugam si esenta de vanilie si mixam la cea mai mica treapta in jur de 30 secunde, doar cat sa omogenizam totul. Dam deoparte mixerul si inlocuim cu o lingura de lemn. Adaugam cate 2-3 linguri de faina in sita si cernem deasupra, apoi incorporam faina cu lingura de lemn cu miscari de jos in sus, miscari circulare si usoare incat sa nu omoram aerul din compozitie. Asa adaugam si praful de copt si restul fainii in transe de 2-3 linguri si incorporam usor pana terminam. Putem coace in hartie de copt, mie insa imi place sa ung tava cu ulei si sa tapetez cu faina. Asta ramane la alegerea voastra. Punem in cuptorul preincalzit la 180 de grade pentru in jur de 30 minute. Zic in jur de 30 pentru ca depinde si de cuptor cat de repede coace. Daca aveti cuptor in grade farenheit, la 375 grade. Trebuie sa treaca testul scobitorii, insa nu deschideti niciodata cuptorul mai devreme de 25-30 minute. Pofta buna!
PS: Pozele sunt facute imediat cum am scos checurile din cuptor, tot atunci am taiat unul pentru poze pentru ca altfel nu mai aveam ce poza!
Ingrediente pentru 2 checuri mari:
-10 oua
-10 linguri de zahar
-coaja de la o lamaie
-esenta de vanilie
-o lingura praf de copt
-5 linguri ulei
-10-12 linguri de faina
-1 praf de sare
Se bat albusurile spuma cu praful de sare pana devin tari si lucioase (daca intoarceti castronul invers ele trebuie sa fie atat de bine batute incat sa nu cada din castron). In albusuri punem zaharul si mixam pana zaharul este topit, compozitia trebuie sa fie la fel de tare si sa sclipeasca. Separat, punem coaja de lamaie peste galbenusuri, amestecam bine, apoi adaugam ulei ca la maioneza. Dupa ce terminam de adaugat tot uleiul, incorporam compozitia de galbenusuri in albusuri, adaugam si esenta de vanilie si mixam la cea mai mica treapta in jur de 30 secunde, doar cat sa omogenizam totul. Dam deoparte mixerul si inlocuim cu o lingura de lemn. Adaugam cate 2-3 linguri de faina in sita si cernem deasupra, apoi incorporam faina cu lingura de lemn cu miscari de jos in sus, miscari circulare si usoare incat sa nu omoram aerul din compozitie. Asa adaugam si praful de copt si restul fainii in transe de 2-3 linguri si incorporam usor pana terminam. Putem coace in hartie de copt, mie insa imi place sa ung tava cu ulei si sa tapetez cu faina. Asta ramane la alegerea voastra. Punem in cuptorul preincalzit la 180 de grade pentru in jur de 30 minute. Zic in jur de 30 pentru ca depinde si de cuptor cat de repede coace. Daca aveti cuptor in grade farenheit, la 375 grade. Trebuie sa treaca testul scobitorii, insa nu deschideti niciodata cuptorul mai devreme de 25-30 minute. Pofta buna!
PS: Pozele sunt facute imediat cum am scos checurile din cuptor, tot atunci am taiat unul pentru poze pentru ca altfel nu mai aveam ce poza!
miercuri, 20 februarie 2019
Dupa 3 saptamani de America
Incep acest post precizand ca sunt undeva in nordul Statelor Unite ale Americii, diferenta fata de UK este de 5 ore, iar fata de Romania, de 7 ore. Pennsylvania, mai precis.
Cum mi s-au parut primele 3 saptamani aici? Acum pot cu usurinta spune ca as putea fara probleme numi locul asta acasa, mai acasa decat UK.
Clima este in proportie de 95% ca cea din Romania, aceleasi ierni cu zapada, aceleasi veri calduroase, aceleasi primaveri cu flori pretutindeni. Si cum punem clima deoparte, alt avantaj e geografia.
Oh da, ma simt ca in Romania privind vegetatia si formele geografice privind de o parte si de alta a drumurilor strabatute pana acum. Am si munte si campie si dealuri si... mare. Oceanul, la o ora de mine, deci abia astept zilele calduroase. Sperand sa nu fie si rechini, bineinteles.
Sa trecem la urmatorul lucru la care am fost atenta aici. Preturile! Prima saptamana am zis ca mor, aveam impresia ca este totul scump, mult mai scump comparand preturile de aici cu cele din UK, pentru ca nu aveam cum sa le compar cu cele din Romania, nu intrece nimeni Romania la raportul pret mare/ salariu mic.
Dupa o saptamana in care am intrat in N magazine si m-am acomodat, am realizat ca de fapt, preturile sunt chiar foarte ok, iar comparativ cu UK, cum spuneam mai devreme, sunt relativ mai mici. Combustibilul aici e in jur de 2,5$ pe galon, iar un galon are 3,78litri, deci clar mult mai ieftin.
Jucariile pentru copii mi s-au parut foarte ieftine.
Alimentele, lasand la o parte alimentele organice care da, sunt mai scumpe dupa parerea mea, cele normale sunt cam la fel la pret, doar ca aici un salariu mediu e undeva la 15$ pe ora, deci din nou avantaj.
La restaurante, inca ma acomodez, preturile sunt cam la fel sau usor mai mari, insa mancarea de aici e cu mult superioara la gust celei din UK.
Am intrebat si de gradinite/crese pentru copii pe cineva care lucreaza in domeniu si a zis ca in jur de 150$ pe saptamana la unele dintre cele mai bune, deci mi se pare ok si partea asta.
Produsele pentru casa si igiena personala, din nou, preturile cam la fel, dar din nou avantaj salariul de aici, care e mai mare.
Un alt lucru care pe mine m-a bucurat mult e ca au DollarStore, cum e Poundland in UK, unde gasesti doar produse la un dolar. Si da, e plin cu lucruri folositoare si unele chiar sunt de calitate, iar ca marime e de 3-4 ori cat un Poundland normal, deci avantaj, ai unde cauta si alege chestii folositoare.
Marele dezavantaj aici e faptul ca nu au cearceaf pentru pilote, ei se acopera cu pilota direct, iar pe mine ma omoara gandul asta. Am cautat in toate magazinele cearceaf sa bag pilota in el, dar nu am gasit nicaieri. O sa pun masina de cusut a soacrei in functiune sa imi fac singura (am luat deja masurile, ramane sa invat sa cos la masina).
Alt dezavantaj, internetul, cel putin mi se pare ca Europa are internet mai bun.
Inca un lucru enervant e faptul ca daca vrei sa faci share la internetul de la date mobile, trebuie sa platesti in plus la factura, deci tampenie.
Si un lucru cu care inca ma obisnuiesc si nu imi convine deloc e faptul ca aici taxele nu sunt incluse in produse, pui produsele in cos vazand pretul din raft, iar la casa dupa ce face suma totala, adauga X% taxele. La fel e si la restaurante si peste tot din cate am vazut. In schimb, taxele sunt doar 6% din cate am inteles, deci avantaj, fiind destul de mici.
Ce imi mai place aici sunt casele, mari, spatioase, fiecare cu domeniul ei, ca in filme. Noi suntem undeva langa oras, e liniste, sigur, frumos si... pustiu. Haha, nu chiar pustiu, doar ca e ca undeva la tara. Se pare ca aici lumea asta cauta, exemplu fiind faptul ca o casa in oras costa o treime din pretul unei case langa oras. Pret ca lumea nu se inghesuie sa cumpere case in oras deloc. Dar avand in vedere ca aici se face delivery la orice, avantaj din nou.
Un alt avantaj mare e Netflixul si programele tv. Deci astia castiga detasat. Au absolut orice film vrei, Netflixul lor e plin de filme, in UK dupa o luna ma plictisisem neavand ce sa mai vad. Si ca Netflix au si Amazon Prime, Hulu, Vudu, Tobi si inca vreo 10. Sa ai de unde alege.
Hai ca am ametit totul cu avantaje/dezavantaje... dupa cum spuneam la inceputul postului, o sa pot cu usurinta numi locul asta ACASA. Daca aveti intrebari, le astept si promit sa raspund la orice curiozitate ati avea, poate mi-au scapat detalii. Va pup!
Cum mi s-au parut primele 3 saptamani aici? Acum pot cu usurinta spune ca as putea fara probleme numi locul asta acasa, mai acasa decat UK.
Clima este in proportie de 95% ca cea din Romania, aceleasi ierni cu zapada, aceleasi veri calduroase, aceleasi primaveri cu flori pretutindeni. Si cum punem clima deoparte, alt avantaj e geografia.
Oh da, ma simt ca in Romania privind vegetatia si formele geografice privind de o parte si de alta a drumurilor strabatute pana acum. Am si munte si campie si dealuri si... mare. Oceanul, la o ora de mine, deci abia astept zilele calduroase. Sperand sa nu fie si rechini, bineinteles.
Sa trecem la urmatorul lucru la care am fost atenta aici. Preturile! Prima saptamana am zis ca mor, aveam impresia ca este totul scump, mult mai scump comparand preturile de aici cu cele din UK, pentru ca nu aveam cum sa le compar cu cele din Romania, nu intrece nimeni Romania la raportul pret mare/ salariu mic.
Dupa o saptamana in care am intrat in N magazine si m-am acomodat, am realizat ca de fapt, preturile sunt chiar foarte ok, iar comparativ cu UK, cum spuneam mai devreme, sunt relativ mai mici. Combustibilul aici e in jur de 2,5$ pe galon, iar un galon are 3,78litri, deci clar mult mai ieftin.
Jucariile pentru copii mi s-au parut foarte ieftine.
Alimentele, lasand la o parte alimentele organice care da, sunt mai scumpe dupa parerea mea, cele normale sunt cam la fel la pret, doar ca aici un salariu mediu e undeva la 15$ pe ora, deci din nou avantaj.
La restaurante, inca ma acomodez, preturile sunt cam la fel sau usor mai mari, insa mancarea de aici e cu mult superioara la gust celei din UK.
Am intrebat si de gradinite/crese pentru copii pe cineva care lucreaza in domeniu si a zis ca in jur de 150$ pe saptamana la unele dintre cele mai bune, deci mi se pare ok si partea asta.
Produsele pentru casa si igiena personala, din nou, preturile cam la fel, dar din nou avantaj salariul de aici, care e mai mare.
Un alt lucru care pe mine m-a bucurat mult e ca au DollarStore, cum e Poundland in UK, unde gasesti doar produse la un dolar. Si da, e plin cu lucruri folositoare si unele chiar sunt de calitate, iar ca marime e de 3-4 ori cat un Poundland normal, deci avantaj, ai unde cauta si alege chestii folositoare.
Marele dezavantaj aici e faptul ca nu au cearceaf pentru pilote, ei se acopera cu pilota direct, iar pe mine ma omoara gandul asta. Am cautat in toate magazinele cearceaf sa bag pilota in el, dar nu am gasit nicaieri. O sa pun masina de cusut a soacrei in functiune sa imi fac singura (am luat deja masurile, ramane sa invat sa cos la masina).
Alt dezavantaj, internetul, cel putin mi se pare ca Europa are internet mai bun.
Inca un lucru enervant e faptul ca daca vrei sa faci share la internetul de la date mobile, trebuie sa platesti in plus la factura, deci tampenie.
Si un lucru cu care inca ma obisnuiesc si nu imi convine deloc e faptul ca aici taxele nu sunt incluse in produse, pui produsele in cos vazand pretul din raft, iar la casa dupa ce face suma totala, adauga X% taxele. La fel e si la restaurante si peste tot din cate am vazut. In schimb, taxele sunt doar 6% din cate am inteles, deci avantaj, fiind destul de mici.
Ce imi mai place aici sunt casele, mari, spatioase, fiecare cu domeniul ei, ca in filme. Noi suntem undeva langa oras, e liniste, sigur, frumos si... pustiu. Haha, nu chiar pustiu, doar ca e ca undeva la tara. Se pare ca aici lumea asta cauta, exemplu fiind faptul ca o casa in oras costa o treime din pretul unei case langa oras. Pret ca lumea nu se inghesuie sa cumpere case in oras deloc. Dar avand in vedere ca aici se face delivery la orice, avantaj din nou.
Un alt avantaj mare e Netflixul si programele tv. Deci astia castiga detasat. Au absolut orice film vrei, Netflixul lor e plin de filme, in UK dupa o luna ma plictisisem neavand ce sa mai vad. Si ca Netflix au si Amazon Prime, Hulu, Vudu, Tobi si inca vreo 10. Sa ai de unde alege.
Hai ca am ametit totul cu avantaje/dezavantaje... dupa cum spuneam la inceputul postului, o sa pot cu usurinta numi locul asta ACASA. Daca aveti intrebari, le astept si promit sa raspund la orice curiozitate ati avea, poate mi-au scapat detalii. Va pup!
sâmbătă, 16 februarie 2019
Ambasada Americii Bucuresti vs Ambasada Americii Londra
Eram in dubii daca sa postez sau nu despre cum a decurs interviul pentru viza, interviurile, caci am aplicat acum vreo 5 ani de zile prima data, fiind in Romania.
Cum a decurs interviul la Bucuresti? Ei bine, am adunat frumos toate actele si m-am prezentat la prima ora a diminetii la interviu. Afara ploua. Eram deja impreuna cu cel ce imi este acum sot, dar am aplicat pentru viza de turist/holiday, la momentul respectiv dorind sa merg acolo in vacanta. Inca de afara asteptand la rand pot incepe sa compar vizita la ambasada din Bucuresti cu cea la ambasada din Londra. Ne-au tinut in ploaie (bine ca aveam umbrele) cel putin 3 ore. Cei de la paza aveau un comportament superior, isi etalau soldurile pe care aveau pistoale, raspundeau cu sictir la orice intrebare, per ansamblu, am ramas cu un gust amar. Cand a venit randul meu, viitorul sot a fost pus sa astepte afara, spunandu-i-se ca nu este permis sa intre in Ambasada. Ok, am intrat singura, mi s-au verificat actele, raspunsuri seci si aruncate doar de dragul de a fi spuse. Inauntru iar asteptare. La ghiseu a fost relativ usor, in conditiile in care ii interesa mai mult de conditia viitorului sot in USA ca apoi sa spuna ca datorita varstei mele (ca sunt prea tanara, 24 de ani atunci) si datorita faptului ca relatia dintre noi este serioasa, nu ma incadrez la viza pentru turist pentru ca ei se asteapta ca eu sa imigrez si ca nu am de gand sa ma intorc in tara neprezentand suficiente dovezi. Bun. Am plecat, nu scarbita de raspunsul negativ, ci scarbita de modul in care a decurs totul.
Cum a decurs interviul la Londra? La insistentele rudelor sotului, am reaplicat ani mai tarziu, cand eram deja stabiliti in UK, pentru viza. De data asta viza de imigrant. A durat totul aproape 2 ani, pana la data interviului. Am ajuns acolo cu 10 minute inainte de interviu, acolo adica afara, unde ploua (bafta mea asta cu ploaia si interviurile). Nu a durat nici 2 minute pana sa fim poftiti inauntru, eu, sotul si bebe. Inauntru la receptie ne-au indrumat spre sala interviurilor, unde am ajuns in alte 2 minute. Sus, ma uitam pe panou sa vad numarul de ordine. Nimic. Am decis sa merg la toaleta, dar am ajuns in alta sala de asteptare, aceea unde trebuia sa fi mers de la inceput, doar ca nu am stiut. Numarul de ordine era sus pe panou. Am mers repede sa iau teancul de hartoage si am mers la ghiseu, cu sotul si bebe dupa mine. Am prezentat frumos ce mi s-a cerut, desi in ordine actele, eu paream un dezastru total cand cerea cate ceva si eu cautam prin hartii nestiind pe unde sunt. Dar domnul super amabil, astepta, zambea, spunea sa nu ma grabesc caci e totul ok. Dupa cateva minute mi-au spus ca trebuie sa astepte rezultatul de la examenul medical si ca trebuie sa mai aduc un formular completat si semnat, dar fiindca nu stau in Londra, pot sa il trimit prin e-mail. Pai asa da! Toata lumea amabila si cu zambetul pe buze, nu m-am mai simtit ca ultimul om de pe pamant sau ca un terorist, ci ca un om care a mers la un interviu. Dupa ce am trimis actele, intr-o saptamana a si venit raspunsul, am primit viza. Si in fix o alta saptamana, am plecat!
Cum a decurs interviul la Bucuresti? Ei bine, am adunat frumos toate actele si m-am prezentat la prima ora a diminetii la interviu. Afara ploua. Eram deja impreuna cu cel ce imi este acum sot, dar am aplicat pentru viza de turist/holiday, la momentul respectiv dorind sa merg acolo in vacanta. Inca de afara asteptand la rand pot incepe sa compar vizita la ambasada din Bucuresti cu cea la ambasada din Londra. Ne-au tinut in ploaie (bine ca aveam umbrele) cel putin 3 ore. Cei de la paza aveau un comportament superior, isi etalau soldurile pe care aveau pistoale, raspundeau cu sictir la orice intrebare, per ansamblu, am ramas cu un gust amar. Cand a venit randul meu, viitorul sot a fost pus sa astepte afara, spunandu-i-se ca nu este permis sa intre in Ambasada. Ok, am intrat singura, mi s-au verificat actele, raspunsuri seci si aruncate doar de dragul de a fi spuse. Inauntru iar asteptare. La ghiseu a fost relativ usor, in conditiile in care ii interesa mai mult de conditia viitorului sot in USA ca apoi sa spuna ca datorita varstei mele (ca sunt prea tanara, 24 de ani atunci) si datorita faptului ca relatia dintre noi este serioasa, nu ma incadrez la viza pentru turist pentru ca ei se asteapta ca eu sa imigrez si ca nu am de gand sa ma intorc in tara neprezentand suficiente dovezi. Bun. Am plecat, nu scarbita de raspunsul negativ, ci scarbita de modul in care a decurs totul.
Cum a decurs interviul la Londra? La insistentele rudelor sotului, am reaplicat ani mai tarziu, cand eram deja stabiliti in UK, pentru viza. De data asta viza de imigrant. A durat totul aproape 2 ani, pana la data interviului. Am ajuns acolo cu 10 minute inainte de interviu, acolo adica afara, unde ploua (bafta mea asta cu ploaia si interviurile). Nu a durat nici 2 minute pana sa fim poftiti inauntru, eu, sotul si bebe. Inauntru la receptie ne-au indrumat spre sala interviurilor, unde am ajuns in alte 2 minute. Sus, ma uitam pe panou sa vad numarul de ordine. Nimic. Am decis sa merg la toaleta, dar am ajuns in alta sala de asteptare, aceea unde trebuia sa fi mers de la inceput, doar ca nu am stiut. Numarul de ordine era sus pe panou. Am mers repede sa iau teancul de hartoage si am mers la ghiseu, cu sotul si bebe dupa mine. Am prezentat frumos ce mi s-a cerut, desi in ordine actele, eu paream un dezastru total cand cerea cate ceva si eu cautam prin hartii nestiind pe unde sunt. Dar domnul super amabil, astepta, zambea, spunea sa nu ma grabesc caci e totul ok. Dupa cateva minute mi-au spus ca trebuie sa astepte rezultatul de la examenul medical si ca trebuie sa mai aduc un formular completat si semnat, dar fiindca nu stau in Londra, pot sa il trimit prin e-mail. Pai asa da! Toata lumea amabila si cu zambetul pe buze, nu m-am mai simtit ca ultimul om de pe pamant sau ca un terorist, ci ca un om care a mers la un interviu. Dupa ce am trimis actele, intr-o saptamana a si venit raspunsul, am primit viza. Si in fix o alta saptamana, am plecat!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)