Dragi parinti, in special mamici, fac aceasta postare privind vestimentatia copiilor. De ce? Pentru ca tot vad poze cu parinti pe facebook afara in care, desi ei poarta tricou si pantaloni scurti, copiii lor poarta pantalon lung cu bluza cu maneca lunga si uneori chiar si vesta de fâș peste. Ieri am vazut o fetita cu rochita, iar pe dedesupt avea pantaloni, ciorapi si body cu maneca lunga. Atentie, cand afara sunt 30 de grade. Mare greseala! Daca voua va este cald, asa ii e si copilului. Nu este nevoie sa il infofoliti sau sa il tratati diferit. E doar un pui de om. Sa va dau un exemplu: am vazut pe cineva care in casa, desi temperatura era la 30 de grade (extrem de cald) si desi ei ca parinti erau imbracati sumar, bietul copil era infofolit efectiv si transpira, iar mama vazandu-l transpirat, zicea ca transpira ca are febra si tot il tinea infofolit, ba chiar ii dadea siropuri de raceala etc. Iar vara sa tineti copilul afara imbracat de vreme rea cand soarele e pe cer si e foarte cald, de ce vi s-ar parea o idee buna? Sa va dau alt exemplu: am nascut in februarie, iar in mai am fost cu bebe in Grecia, bebe de 3 luni si-un pic l-am bagat in mare, daaaa, in mare. Si afara il scot in body si atat, daca e mai racoare ii dau un pantalon si sosete, nu mai mult. Racoare ma refer pana in 18 grade. Vorbesc de Anglia pentru ca aici locuim. Stiu ca in Romania se practica infofolitul, pentru ca am fost si acolo si toti imi spuneau sa imbrac copilul ca raceste. Nu, ai vostri racesc tocmai ptr ca ii infofoliti si ii invatati “slabi”. Nu ii mai tratati ca pe niste sensibili ca nu sunt chiar asa fragili. Eu il tratez pe bebe doar ca pe un pui de OM. Cum sunt eu e si el. Daca mie imi e cald, lui nu are cum sa ii fie frig. Si am un bebe SANATOS!
duminică, 24 iunie 2018
duminică, 17 iunie 2018
Alimentația MEA în alăptare!
Alimentatia MEA in alaptare!
Am tot citit inainte sa vina bebele despre ce “trebuie” sa mananc si ce trebuie sa “evit” daca o sa alaptez. Ba mai mult, despre multe alimente se spuneau ca provoaca neplacutele colici la bebelusi. Dar cum ar explica asta colicile avute de bebelusii hraniti cu lapte praf? Hmmm...
Primele 2 saptamani sau chiar mai putin am mancat mai selectiv, mancaruri usoare gen supe, carne doar la cuptor, nimic picant si fructe. Da, stiu, PLICTISITOR din punct de vedere culinar. Asa ca am renuntat la toate babismele si am inceput sa mananc orice am avut pofta. Indiferent ca era fasole cu afumatura, varza calita cu costita afumata si carnati, mazare, porumb fiert, musaca sau alte mancaruri care contin carne tocata, aripi picante, banane, fast food, coca cola, pepsi, cafea si multe dulciuri. Acum nu va ganditi ca numai asta am mancat sau ca o fac zilnic, sau ca mananc in cantitati colosale... nu, cu masura, dar imi fac poftele.
Sa va zic si rezultatul: Vincent al meu are 4 luni jumate si nu a avut colici niciodata, nu a avut dureri de burta, nu a avut nopti agitate, nu s-a constipat niciodata, face chiar si acum de 2 ori pe zi caca si de alte 10 ori pipi. Da, cu mancatul a de toate! Si sa fiu sincera, un singur aliment am observat ca ii schimba culoarea la caca, laptele in cantitati mari sau alte produse lactate. Adica eu cum sunt mare fan branza de aia romaneasca, grasa si untoasa, lapte de vaca si dimineata in porridge si la pranz o cana cu o lingurita ness in el si poate si seara un pahar cu ceva biscuiti sau pur si simplu cald si daca e sa mai calculez si cascavalul pus cam in tot ce mananc... da, cam exageram cu atatea lactate si bebe facea caca verde cand mancam sau beam asa mult intr-o zi. Dar asta nu m-a facut sa renunt la lactate, ci doar sa micsorez cantitatea astfel incat de pe la 2 luni, 2 luni jumate nu a mai influentat in nici un fel scaunelul lui Vincent. In rest, fereasca Domnul, ca le-am mancat toate! Si da, bebele papa doar țiți!
P.S. Mai postez asa din cand in cand sa va mai tin ocupate si poate va si inspira EXPERIENTA MEA! Si eu sunt la primul bebe si desi am citit enorm de mult inainte, mai invat si din mers!
Am tot citit inainte sa vina bebele despre ce “trebuie” sa mananc si ce trebuie sa “evit” daca o sa alaptez. Ba mai mult, despre multe alimente se spuneau ca provoaca neplacutele colici la bebelusi. Dar cum ar explica asta colicile avute de bebelusii hraniti cu lapte praf? Hmmm...
Primele 2 saptamani sau chiar mai putin am mancat mai selectiv, mancaruri usoare gen supe, carne doar la cuptor, nimic picant si fructe. Da, stiu, PLICTISITOR din punct de vedere culinar. Asa ca am renuntat la toate babismele si am inceput sa mananc orice am avut pofta. Indiferent ca era fasole cu afumatura, varza calita cu costita afumata si carnati, mazare, porumb fiert, musaca sau alte mancaruri care contin carne tocata, aripi picante, banane, fast food, coca cola, pepsi, cafea si multe dulciuri. Acum nu va ganditi ca numai asta am mancat sau ca o fac zilnic, sau ca mananc in cantitati colosale... nu, cu masura, dar imi fac poftele.
Sa va zic si rezultatul: Vincent al meu are 4 luni jumate si nu a avut colici niciodata, nu a avut dureri de burta, nu a avut nopti agitate, nu s-a constipat niciodata, face chiar si acum de 2 ori pe zi caca si de alte 10 ori pipi. Da, cu mancatul a de toate! Si sa fiu sincera, un singur aliment am observat ca ii schimba culoarea la caca, laptele in cantitati mari sau alte produse lactate. Adica eu cum sunt mare fan branza de aia romaneasca, grasa si untoasa, lapte de vaca si dimineata in porridge si la pranz o cana cu o lingurita ness in el si poate si seara un pahar cu ceva biscuiti sau pur si simplu cald si daca e sa mai calculez si cascavalul pus cam in tot ce mananc... da, cam exageram cu atatea lactate si bebe facea caca verde cand mancam sau beam asa mult intr-o zi. Dar asta nu m-a facut sa renunt la lactate, ci doar sa micsorez cantitatea astfel incat de pe la 2 luni, 2 luni jumate nu a mai influentat in nici un fel scaunelul lui Vincent. In rest, fereasca Domnul, ca le-am mancat toate! Si da, bebele papa doar țiți!
P.S. Mai postez asa din cand in cand sa va mai tin ocupate si poate va si inspira EXPERIENTA MEA! Si eu sunt la primul bebe si desi am citit enorm de mult inainte, mai invat si din mers!
marți, 5 iunie 2018
Alaptarea lui Vincent
Povesteam in postari precedente despre sarcina mea si nasterea lui Vincent si promiteam ca o sa revin cu o postare despre alaptare. Ei bine, Vincent s-a nascut intr-o frumoasa zi de luni la ora 14:34. La ora 15:05 am iesit din operatie, iar la nici 5 minute dupa, am fost intrebata daca doresc sa imi alaptez puiul. Bineinteles ca raspunsul a fost pozitiv. Si imi iau puiul in brate si il tin cu atata grija de parca mi-era teama sa nu se franga. Ma uit la mogaldeata aia mica si nu stiu cum sa il pun la piept, ma uit la moasa si ma intreaba daca am nevoie de ajutor... si da, cred ca a durat minim 10 minute numai sa gasesc o pozitie in care el sa poata apuca sanul si sa “incerce” sa manance, ptr ca nici el nu stia ce face, nici eu. Apoi la salon, credeti-ma ca fiecare moment cat era treaz, il puneam la san chiar daca insemna la fiecare 10, 20, 30 minute. Incercam, cel putin. Si eram super obosita ca adormeam uitandu-te la mine la orice ocazie se ivea. Nu imi reusea mereu, ne chinuiam amandoi si mereu chemam o moasa care sa ma invete si sa ma ajute sa il atasez corect la san. Si toate au zis asa “dupa ce pui bebele la san, lasi sa suga 10-15 secunde si vezi daca te doare. Daca doare, inseamna ca bebele nu e atasat corect, asa ca ii bagi degetul mic pe la coltul gurii ca sa iti lase sanul in pace si il re-atasezi pana reusesti. Atasarea corecta nu doare.” Da, usor de zis, pana sa ies din spital miercuri, cel putin 15 moase au fost chemate sa ma ajute sa atasez bebele la san, plus alte zeci de intrebari pe care le aveam ptr ele. Lapte nu aveam, deloc, 2-3 picaturi de colostru... dar nu, nu am vrut sa ii dau lapte praf si da, am fost felicitata ptr asta. Nascut cu 4,2kg, miercuri am plecat acasa si avea 3,660. Si acasa stres si mai mare ptr ca nu mai aveam pe cine sa intreb daca e bine ce fac. Asa ca incercam, puneam bebele non stop la san, ma uitam lung la el si ma minunam ca mogaldeata aia mica e a mea. Si nu imi reusea mereu, il vedeam ca se chinuia si sincera sa fiu, ma puneam pe plans si incercam iar si iar. Laptele a venit la 4-5 zile de la nastere si slava Domnului, aveam mai mult decat suficient incat imi curgeau sanii mereu. Insa bebe avea si fren, i-a luat o luna de zile numai sa ajunga la greutatea de la nastere. Interventia am avut-o la o luna si jumatate de la nastere. A fost nedureros, a durat 10 secunde si imediat dupa, titi a calmat tot (m-au dus in salon cand i-au taiat pielita ca sa am patul langa si sa il pun la san imediat ca sa nu fie speriat). Bebe astazi implineste 4 luni, este alaptat la san, țiți este iubirea lui si el este iubirea mea. Dureri de la alaptare nu am avut. Am cumparat crema de la lansinoh cu lanolina, dar nu am folosit-o. Am avut disconfort la sani o singura zi, a patra sau a cincea, ca bebele incepuse sa aiba si el incredere in el si tragea mai altfel. Dar atat. Ador sa il vad pe bebe cum titileste si cum mananca asa cu pofta, stiu ca eu sunt cea care il hraneste si nu exista sentiment mai implinitor de atat. Ador cand termina de mancat si da drumul la san, dar se pune si doarme cu capul pe el. Ador cand doarme cu sanul in gura si din cand in cand isi mai aduce aminte si mai trage cate putin. Nu am nopti nedormite, bebe meu nu se trezeste noaptea. Il pun la somn in jur de ora 8:30 seara si se trezeste dimineata urmatoare la 8-9. Dar eu ma trezesc, iar cand o fac ii pun sanul in gura prin somn... si da, mananca 5-10 minute si nu se trezeste.
Sper sa va ajute experienta mea si sa va dea incredere ca daca vreti sa alaptati se poate. Nimeni nu are lapte primele zile, colostru se numeste acea substanta transparenta care e in cantitate de cateva picaturi doar, dar care e esentiala ptr bebe si suficienta pana se instaleaza lactatia. Corpul se pregateste 9 luni ptr venirea lui bebe, iar tot ce trebuie sa faceti e sa il puneti la san cat mai mult ca sa va stimuleze corpul sa produca lapte. Va pup si va doresc alaptare placuta!
P.S. Mi-am adus aminte de niste momente in spital in care in incercarea de a-mi hrani bebele am incercat sa mulg intr-o seringa colostru... si am tot incercat 10-15 minute, o moasa ma ajuta si ea si am scos 1ml. Da, 1 mililitru. Moasa incerca sa ma calmeze spunand ca pentru bebe este suficient, dar numai eu stiu ce moment de depresie am avut in sufletul meu... stiu ca multe dintre voi aveti astfel de momente, dar asta nu inseamna ca nu vine laptele, ci inseamna sa aveti rabdare cu voi! A avut dreptate, pentru bebe a fost suficient.
duminică, 22 aprilie 2018
Nasterea MEA in UK
EXPERIENTA NASTERII MELE IN UK
Vincent trebuia sa vina pe 30 ianuarie, dar lui Vincent tare mult ii placea in burtica, asa ca nici gand sa respecte el termenul. Nu dadea nici un semn, mami a avut doar niste crampe urate vreo 2 zile, insa nu, nu a fost Vincent. Februarie 2, Vincent a fost foarte lenes astfel ca mami si tati fuga la triaje, dupa ce au sunat, bineinteles... acolo mancand in sala de asteptare, Vincent un activ, facea sport in burta la mami. Eh nah, ca sa vezi... dar fiind acolo, au oprit-o pe mami la monitorizare. Desi mami refuzase sweep-ul, o moasa indrazneata a spus ca ii face o verificare la col si de fapt a efectuat un sweep “neautorizat”. Ei bine, asta a declansat niste nervi parintilor, dar au tacut si au fost amabili.
M-au intrebat de inductie si am spus ca nu doresc sa fac, asa ca fiind tarziu si vineri seara, m-au trimis acasa si mi-au zis sa revin sambata dimineata ptr monitorizare si un scan ptr baby wellbeing. Zis si facut, scanul a iesit bine, Vincent era foarte ok... monitorizarea ok... vine doctorul si ma intreaba de inductie. Ii povestesc de treaba cu sweepul, isi cere scuze si ii zic sa imi spuna despre inductie (auzisem eu povesti deja si deja citisem si niscaiva google). Imi zice ca nu am dilatatie deloc, colul este inchis, ca poate dura si 3-5 zile si sa ajung la cezariana de urgenta. Zic NU, atunci prefer direct cezariana si nu trebuie sa mai trec prin toata nebunia. Zice, iti aduc niste hartii si revin dupa ce le citesti. Imi aduce bineinteles niste hartoage cu informatii despre cezariana vs nasterea vaginala. Ok, le citesc, vine inapoi si zic “refuz inductia, aleg tot cezariana”. Zice ca intelege si este alegerea mea ca pacient, dar spera ca sunt pe deplin constienta ca nasterea vaginala e mai naturala cu recuperare mult mai rapida bla bla bla... ii zic ca inteleg si sunt constienta, ca as prefera sa nasc natural asa cum fusese planul, dar ca prefer sa imi puna o data ptr cezariana si poate, poate nasc natural pana atunci. Zice ok, dar imi cheama alti 3 consultanti sa vb si cu ei. Cred ca a durat cam 5-10 minute cu fiecare dupa care mi-au adus hartiutele in care semnez ptr cezariana si ma opresc in spital pana se elibereaza un loc ptr ca deh, aveau deja programate cezariene cu luni inainte si le aveau si pe alea de urgenta. M-au dus la salon unde mi-au spus sa nu mananc ca poate o fi cu noroc ziua aia, inca era sambata... dar nu, nu mi-au putut face loc. Au zis sa mananc bine o data seara, apoi deloc ca poate o fi duminica. Dar nu, nici duminica nu s-a putut! Duminica iar am mancat o data seara ca poate o fi luni... mi-au adus vreo 2 anestezisti, pe rand... ptr ca eu ceream anestezie generala, alt bai hahaha... in fine, luni la 2 au venit sa ma ia. Sa vedeti atunci emotii ca tremuram de ma gandeam ca mai bine acceptam inductia. M-au dus sa ma schimb, apoi am cunoscut echipa care urma sa ma opereze. Anestezista minunata, mi-a zis ca a inteles ca vreau anestezie generala si asa o sa facem. Eu, o opresc si zic “m-m razgandit, vreau anestezie in coloana, desi am fobie de ace si mi-e mai frica de anestezie decat de operatie, dar am inteles ca generala afecteaza bebele, plus ca sotul la generala nu poate sta cu mine si nu vreau sa ii rapesc nici lui experienta asta”. Ma felicita toti ptr alegere, apoi doctorul incepe sa imi vorbeasca despre procedura, echipa pe langa el ma incurajeaza ca sunt pe maini bune si plecam catre sala de operatii. Acolo imi vine sa fac pipi asa ca plec cu asistenta sa cautam toaleta. Ok, ma intorc, PREGATITA, da de unde!!! In fine, imi explica exact ce face la anestezie apoi incepe si imi explica pas cu pas ce se intampla, zau ca nu a durut deloc, mi-am invins si teama aia! Ma intind, imi promite anestezista ca nu lasa pe nimeni sa inceapa nimic pana nu e 100% convinsa ca sunt ok si anestezia a functionat total. Si asa a facut! La 2:30 a inceput operatia, la 2:34 pe data de 5 februarie mi-am auzit puiul ptr prima oara si in 10 secunde era direct pe pieptul meu. La 3:05 am iesit din operatie si m-au intrebat daca vreau sa imi alaptez puiul si da, am vrut bineinteles.
Vreau sa spun ca a fost o experienta minunata, cu peripetii si asteptari, dar minunata! Iar sotul a fost non stop langa mine, inclusiv zilele cat am asteptat loc ptr cezariana. Nu l-a trimis nimeni acasa, nu i-a zis nimeni nimic. Toti au fost amabili si ma intrebau non stop daca am nevoie de ceva, dupa operatie daca am dureri sau nevoie de ajutor cu orice. Am cerut sa imi scoata sonda la 4-5 ore dupa operatie, iar la vreo 9 ore m-am ridicat prima oara. Am stat in spital pana miercuri, timp in care am invatat sa atasez bebele cum trebuie la san si timp in care am intrebat moasele orice imi trecea prin gand sau din ce citeam pe grup ca sa plec acasa linistita si informata. A fost minunat si privind in urma, ma bucur ca am ales cezariana, Vincent a avut 4,2kg si 57 cm. Dupa 4-5 zile nu am mai luat nici pastilele ptr dureri care erau paracetamol si care da, isi faceau efectul ptr durerile unei cezariene. La 2 saptamani dupa operatie era ca si cum nu as fi fost operata, imi reluasem toate activitatile!
Stiu ca e o lungaaaa poveste, nu stiu cine a avut rabdare sa citeasca, dar daca ati ajuns la final atunci WOW, FELICITARI!
O sa urmeze partea a treia, VIATA CU VINCENT, VIATA DE MAMICA!
Vincent trebuia sa vina pe 30 ianuarie, dar lui Vincent tare mult ii placea in burtica, asa ca nici gand sa respecte el termenul. Nu dadea nici un semn, mami a avut doar niste crampe urate vreo 2 zile, insa nu, nu a fost Vincent. Februarie 2, Vincent a fost foarte lenes astfel ca mami si tati fuga la triaje, dupa ce au sunat, bineinteles... acolo mancand in sala de asteptare, Vincent un activ, facea sport in burta la mami. Eh nah, ca sa vezi... dar fiind acolo, au oprit-o pe mami la monitorizare. Desi mami refuzase sweep-ul, o moasa indrazneata a spus ca ii face o verificare la col si de fapt a efectuat un sweep “neautorizat”. Ei bine, asta a declansat niste nervi parintilor, dar au tacut si au fost amabili.
M-au intrebat de inductie si am spus ca nu doresc sa fac, asa ca fiind tarziu si vineri seara, m-au trimis acasa si mi-au zis sa revin sambata dimineata ptr monitorizare si un scan ptr baby wellbeing. Zis si facut, scanul a iesit bine, Vincent era foarte ok... monitorizarea ok... vine doctorul si ma intreaba de inductie. Ii povestesc de treaba cu sweepul, isi cere scuze si ii zic sa imi spuna despre inductie (auzisem eu povesti deja si deja citisem si niscaiva google). Imi zice ca nu am dilatatie deloc, colul este inchis, ca poate dura si 3-5 zile si sa ajung la cezariana de urgenta. Zic NU, atunci prefer direct cezariana si nu trebuie sa mai trec prin toata nebunia. Zice, iti aduc niste hartii si revin dupa ce le citesti. Imi aduce bineinteles niste hartoage cu informatii despre cezariana vs nasterea vaginala. Ok, le citesc, vine inapoi si zic “refuz inductia, aleg tot cezariana”. Zice ca intelege si este alegerea mea ca pacient, dar spera ca sunt pe deplin constienta ca nasterea vaginala e mai naturala cu recuperare mult mai rapida bla bla bla... ii zic ca inteleg si sunt constienta, ca as prefera sa nasc natural asa cum fusese planul, dar ca prefer sa imi puna o data ptr cezariana si poate, poate nasc natural pana atunci. Zice ok, dar imi cheama alti 3 consultanti sa vb si cu ei. Cred ca a durat cam 5-10 minute cu fiecare dupa care mi-au adus hartiutele in care semnez ptr cezariana si ma opresc in spital pana se elibereaza un loc ptr ca deh, aveau deja programate cezariene cu luni inainte si le aveau si pe alea de urgenta. M-au dus la salon unde mi-au spus sa nu mananc ca poate o fi cu noroc ziua aia, inca era sambata... dar nu, nu mi-au putut face loc. Au zis sa mananc bine o data seara, apoi deloc ca poate o fi duminica. Dar nu, nici duminica nu s-a putut! Duminica iar am mancat o data seara ca poate o fi luni... mi-au adus vreo 2 anestezisti, pe rand... ptr ca eu ceream anestezie generala, alt bai hahaha... in fine, luni la 2 au venit sa ma ia. Sa vedeti atunci emotii ca tremuram de ma gandeam ca mai bine acceptam inductia. M-au dus sa ma schimb, apoi am cunoscut echipa care urma sa ma opereze. Anestezista minunata, mi-a zis ca a inteles ca vreau anestezie generala si asa o sa facem. Eu, o opresc si zic “m-m razgandit, vreau anestezie in coloana, desi am fobie de ace si mi-e mai frica de anestezie decat de operatie, dar am inteles ca generala afecteaza bebele, plus ca sotul la generala nu poate sta cu mine si nu vreau sa ii rapesc nici lui experienta asta”. Ma felicita toti ptr alegere, apoi doctorul incepe sa imi vorbeasca despre procedura, echipa pe langa el ma incurajeaza ca sunt pe maini bune si plecam catre sala de operatii. Acolo imi vine sa fac pipi asa ca plec cu asistenta sa cautam toaleta. Ok, ma intorc, PREGATITA, da de unde!!! In fine, imi explica exact ce face la anestezie apoi incepe si imi explica pas cu pas ce se intampla, zau ca nu a durut deloc, mi-am invins si teama aia! Ma intind, imi promite anestezista ca nu lasa pe nimeni sa inceapa nimic pana nu e 100% convinsa ca sunt ok si anestezia a functionat total. Si asa a facut! La 2:30 a inceput operatia, la 2:34 pe data de 5 februarie mi-am auzit puiul ptr prima oara si in 10 secunde era direct pe pieptul meu. La 3:05 am iesit din operatie si m-au intrebat daca vreau sa imi alaptez puiul si da, am vrut bineinteles.
Vreau sa spun ca a fost o experienta minunata, cu peripetii si asteptari, dar minunata! Iar sotul a fost non stop langa mine, inclusiv zilele cat am asteptat loc ptr cezariana. Nu l-a trimis nimeni acasa, nu i-a zis nimeni nimic. Toti au fost amabili si ma intrebau non stop daca am nevoie de ceva, dupa operatie daca am dureri sau nevoie de ajutor cu orice. Am cerut sa imi scoata sonda la 4-5 ore dupa operatie, iar la vreo 9 ore m-am ridicat prima oara. Am stat in spital pana miercuri, timp in care am invatat sa atasez bebele cum trebuie la san si timp in care am intrebat moasele orice imi trecea prin gand sau din ce citeam pe grup ca sa plec acasa linistita si informata. A fost minunat si privind in urma, ma bucur ca am ales cezariana, Vincent a avut 4,2kg si 57 cm. Dupa 4-5 zile nu am mai luat nici pastilele ptr dureri care erau paracetamol si care da, isi faceau efectul ptr durerile unei cezariene. La 2 saptamani dupa operatie era ca si cum nu as fi fost operata, imi reluasem toate activitatile!
Stiu ca e o lungaaaa poveste, nu stiu cine a avut rabdare sa citeasca, dar daca ati ajuns la final atunci WOW, FELICITARI!
O sa urmeze partea a treia, VIATA CU VINCENT, VIATA DE MAMICA!
Sarcina mea, un mare NU!
Inainte sa va speriati din cauza acelui NU, vreau sa specific ca nu e nimic din ce ganditi. Ei bine, am aflat ca sunt insarcinata pe la jumatatea lui mai 2017. Am luat un test si l-am facut. Ceva ciudat ca parca parca era ceva pe a doua linie. Asa ca i-am dat mesaj sotului “s-ar putea sa avem un bebe”. Am luat un Clear Blue cand a venit de la munca si minune mare, scria 1-2 saptamani insarcinata! Wow, nu stiam cum sa reactionez, mai mult eu ca el era parca mai entuziasmat decat mine. Eram fericiti! Primul ecograf l-am avut la 7 saptamani, micuta noastra minune avea o inimioara micuta care deja batea! Apoi a urmat programarea la moasa, analize, teste, ecograf la 13 saptamani, la 20, la 21, la 30... bebelusul nostru crestea frumos si momentul se apropia.
Hmmm, dar stai?! Cum a ramas cu “sarcina mea, un mare NU”?
Ei bine, sa incepem...
NU am avut greturi, deloc, nici macar o data! Daaa, am mancat orice in combinatii ciudate si nici macar o greata!
NU am avut pofte, desi sotul ma intreba mereu daca vreau ceva sau poftesc la ceva si tare mi-ar fi placut sa zic DA, dar NU, NU am avut pofte!
NU m-am constipat, desi se zice ca e o problema in sarcina, eu NU m-am constipat!
NU am avut dureri, nu de spate, nu ca la menstruatie, NU!
NU mi s-au umflat picioarele sau mainile, poate degetele un pic incat am dat inelul jos la un moment dat, dar atat!
NU am avut carcei, ca citisem ca e o problema cu ei, ei bine eu NU am avut deloc!
NU m-am umplut de cosuri de la hormoni, nu mi s-a uscat pielea decat intre sprancene si pe nas!
NU am avut mancarimi de piele incat sa nu pot dormi sau sa ma deranjeze!
NU am avut arsuri, cel putin daca incepea sa arda usor, laptele rece vindeca totul. Si stiam deja ca o sa am doar de la pizza cu peperoni si sosul cu multa prajeala, dar tot mancam. Cateodata, mai luam si cate un drajeu TUMS, dar problema nu a fost niciodata mare!
NU am facut nici macar o mica infectie urinara si nu am avut probleme de genul toata sarcina!
NU m-a “batut” bebele incat sa imi provoace dureri prin burta!
NU m-a deranjat burtica la somn, ma misc mai greu bineinteles, dar nu am avut probleme si va sfatuiesc sa luati perna aia ptr gravidute, e sfanta!
In consecinta, astazi am 39 de saptamani de sarcina si astept sa imi intalnesc puiul cu nerabdare, puiul care mi-a oferit o sarcina extrem de frumoasa. Puiul meu care trebuie sa vina in urmatoarele 7 zile si ii place asa mult in burtica incat nu se grabeste deloc! Puiul meu, VINCENT M-G!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)