Cum mi-am luat viata intr-o valiza si am plecat

Cum mi-am luat viata intr-o valiza si am plecat. 

Marti, 22 ianuarie 2019, LA MULTI ANI, surioara mea Andre! E-mail de la ambasada Americii de la Londra cum ca mi-au trimis pasaportul in urma interviului pentru cartea verde. Nu scria daca am primit sau nu viza, doar ca o sa fie livrat pasaportul a doua zi. Bun, incepe asteptarea..

Miercuri, 23 ianuarie 2019. Imediat dupa trezire, am luat pozitia asteptarii in sufragerie... si am asteptat nemiscandu-ma de acolo, lipita de fereastra, urmarind fiecare masina care oprea pe strada, ascultand atent la usa, verificand telefonul la fiecare 5 minute... ora 4:20, opreste o masina, simpla, alba, nici un nume de curierat pe ea, coboara un nene, eu fug in bucatarie sa urmaresc daca vine spre usa mea, alerg la usa, deschid si omul casca ochii mirat ca nici nu apucase sa sune sau sa bata. Ii spun ca abia asteptam pachetul, rade si el, “rad” si eu. Semnez de primire si desfac plicul tragand de el in toate directiile. Da, am primit viza. Tarziu seara, am luat biletele pentru data de 29. Exact, 6 zile in care sa inchei o viata si sa ma pregatesc sufleteste pentru alta, departe de tot ceea ce stiu pana acum. 

Joi, 24 ianuarie 2019. Sunt zen si cred ca o sa fie totul ok, fac liste cu ce sa iau si ce nu, ce treburi am de incheiat aici, cum sa las totul in ordine. Imi spun linistita in sinea mea ca nu o sa ma complic cu multe bagaje. In jurul orei 8 seara ma apuc de bagaje. Inca de la primul lucru pus in geanta, ma bufneste plansul. Si plang, mai bag un lucru, mai plang. Ma vede sotul, ma dadaceste cu pupici si imbratisari si un “totul va fi bine, mult mai bine”. Imi trece pe moment. Termin o geanta cu lucrurile lui bebe, incep cu geanta mea, urc la etaj sa mai iau niste lucruri, ajung acolo, plang. Si plang... cobor, pun totul in geanta, iar dadacire de la sot. Cobor pe parter sa fac geanta de drum pentru bebe si sa mai iau lucruri, plang si pe acolo... Las o viata in urma, aproape 30 de ani! Si cum sa impachetez 30 ani in 2-3 valize? Credeam ca imi ajunge o valiza, dar adunand lucruri, imi dau seama ca nu stiu ce sa bag mai repede in bagaj! Care parte din inima sa o las in urma? Ca nu are toata loc in bagaj! 

Vineri, 25 ianuarie 2019. Nu am dormit prea bine azi noapte, trezirea a fost relativ usoara, mai grea a fost partea in care am vazut gramezile de lucruri asteptand sa fie sortate. Am lasat totul si am plecat sa mai rezolvam din treburi. Ah da, macar am dat comanda de sistemul de purtare pentru bebe, am optat pentru manduca. Acum stau in masina, Vincent doarme, sotul si Andre rezolva din treburi. Doar tre sa lasam totul in ordine, nu? Inclusiv mutarea ei in alta casa. Ora 22:01. Sunt extenuata. 2 bagaje sunt gata, mai am cateva maruntisuri. Blatul pentru tortul lu Andre e gata, blatul pentru kinder delice versiunea pentru bebe e gata. Cremele mai tarziu sau maine. Casa inca e dezastru, dar acum avem cutii pentru stocare cel putin, achizitionate azi, maine strang ce pot si cand pot pentru ca avem musafiri. Apoi, om trai si om vedea. 

Ora 23:57. Tortul lu Andre e gata, exteriorul esec total. Dezamagire maxima. Nick zice ca sunt prea stresata. Ma bag la somn! 

Luni, 28 ianuarie 2019. Ultima zi. Nici nu am avut timp de scris ultimele zile. Bagajele sunt gata, ba chiar am trimis si pachet in Romania duminica dimineata. Totul rapid si pe repede-nainte. Cred ca sunt pregatita de plecare. Cred! Chiar de nu as fi, de plecat tot plec, deci... Vincent nu a fost prea incantat de tort, ci de afinele si zmeura de pe tort, tortul a fost bun doar de spoit. Tortul lu Andre, succes, am refacut exteriorul sambata dimineata si a iesit perfect. Am apucat sa imi iau la revedere si de la verisorii mei. Ce sa mai? Tic tac, tic tac, in 24 de ore deja punem lucrurile in miscare. 

Ora 9:33. Buna dimineata. Eee, parca am dormit mai bine azi noapte. Linistea dinaintea furtunii. Incepem ultimele pregatiri, ultimele detalii. 

Marti, 29 ianuarie 2019. Ora 13:14, sunt in avion. Suntem in avion. Dap, in sfarsit am reusit!! Cred eu ca am rezolvat tot ce era de rezolvat pentru a avea o plecare buna si nu am lasat dezastru si treburi incurcate in urma. Cum a fost despartirea? Cu multe lacrimi bineinteles. Inca mai avem jumatate de drum, e obositor la drum lung. Pana acum Vincent se comporta neasteptat de bine, o sa fac o postare despre zborul asta curand. 

Marti, ora 21:35, ora Americii (unde sunt eu), miercuri, ora 2:35 dimineata ora UK, 4:35 ora Romaniei. Totul perfect. Zborul minunat, Vincent nemaipomenit, aterizare wow, HELLO AMERICA! 2 ore am desfacut la cadouri, o parte din ele, maine trec la sortat! Sa imi traiasca socrii! Da, am impachetat o viata in cateva valize si am plecat. Era si timpul! 

P.S. Am vazut STATUIA LIBERTATII, parea destul de mica fata de cum imi imaginam eu ca este...

COZONACI

E musai sa impartasesc cu voi o reteta extraordinara de COZONACI. Cozonacul este acel dulce pe care il ador, dar a carui pregatire ma terifia de-a dreptul. Pana astazi. 

Am aceasta reteta salvata in telefon de ceva vreme, reteta luata de la o fosta prietena si colega de servici a mamei mele si tin sa mentionez ca acesti cozonaci sunt preferatii mei, deci multumesc din suflet, tanti Sanda! Mi-am facut in sfarsit curaj sa pregatesc cozonaci si sunt tare mandra de mine. Mami ar fi si ea cu siguranta mandra de mine. Un Craciun adevarat, cu miros de cozonac! 

Ingrediente: 

•500 ml lapte

•250 g zahar

•1 iaurt mic sau 3 linguri mari de smantana

•125 grame unt

•100 ml ulei

•Esenta de portocala

•extract de vanilie

•coaja de lamaie

•50 g drojdie proaspata

•6 oua

•Faina cat cuprinde(in jur de 1kg)

Umplutura:

•Nuca,rahat,cacao, zahar, stafide (ce preferati voi)

•esenta de rom

Se pun la foc mic laptele, untul, iaurtul si zaharul pana se topesc toate ingredientele. Se pune la racit compozitia si cand e putin calduta, se adauga drojdia si se lasa 5 minute sau pana drojdia se dizolva. 

Separam galbenusurile de albusuri, iar peste galbenusuri punem putina sare si amestecam cu compozitia obtinuta mai devreme. Adaugam si esenta de portocale, coaja de lamaie, extractul de vanilie si faina si amestecam bine. Dupa ce incorporam bine faina, incepem sa punem ulei putin cate putin. Se plamadeste bine de tot, apoi se lasa la crescut o jumatate de ora. Aluatul trebuie sa fie nici moale, dar nici tare ca aluatul pentru paine. 

Cat creste aluatul ne ocupam de umplutura. Cum noi nu suntem fani rahat sau stafide, am folosit doar nuca si cacao, dar fiecare pune ce doreste. Albusurile se bat cu zahar si esenta de rom. La 6 albusuri, eu am pus 8 linguri de zahar pudra, apoi am adaugat cacao si nuca macinata( in cazul in care nu e suficient de tare, adaugam niste biscuiti rasi). 

Pregatim suprafata de lucru pentru aluat punand ulei. Aluatul se framanta putin pe suprafata de lucru, apoi se intinde cu mana, se pune crema si se ruleaza. Ii punem in forme, dam drumul la cuptor si pe cozonaci ii lasam 10-15 minute sa se odihneasca in tava (ne odihnim si noi), apoi ii ungem cu ou si ii bagam la cuptor. Eu i-am pus la 180 de grade si i-am lasat 45 minute. Cu 10 minute inainte sa ii scot i-am uns cu apa cu zahar ca sa isi formeze crusta aceea dulce. O sa atasez singurele poze disponibile, cozonacul din poze este taiat cald pentru ca nu am avut rabdare sa il las sa se raceasca. Au iesit 3 cozonaci nemaipomenit de buni, aromati si pufosi. Am improvizat si forma, pentru ca nu aveam decat una! 

POFTA BUNA! 

Papanași

Nu ma consider bucatar expert, dar recunosc ca ador sa prajituresc cand am timp liber pentru ca ma relaxeaza si pentru ca aduc un zambet pe buze celor dragi mie, asa ca incerc pe cat posibil sa fac ceva dulce macar o data pe saptamana.
Voiam de mult sa fac papanasi, dar mi-era teama de esec si sincera sa fiu, credeam ca sunt mai greu de facut si mai migalosi.

Va prezint aici reteta cea mai simpla de papanasi super pufosi si deliciosi.

Ingrediente:

•250g branza dulce de casa (am facut cu o seara inainte si am lasat peste noapte la scurs)

•8 linguri self raising flour (faina cu agent de crestere, daca puneti faina simpla, adaugati si un praf de copt)

•1 varf cutit praf de amoniac stins cu zeama de lamaie (ptr afanarea si fragezirea aluatului)

coaja de lamaie

•2-4 linguri zahar pudra vanilat (in functie de cat de dulci ii vreti)
•extract de vanilie (eu folosesc un extract organic din pastaie de vanilie)

•1 ou mare

•1 praf de sare

•dulceata

•smantana romaneasca sau iaurt grecesc

Am amestecat cu o lingura de lemn branza, oul, extractul de vanilie, praful de sare, amoniacul stins cu zeama de lamaie, zaharul pudra si coaja de lamaie, apoi am incorporat toata faina. Cand nu am mai putut sa amestec cu lingura, am inceput sa plamadesc aluatul pana a fost totul incorporat bine. L-am lasat in bol in jur de 20-30 minute, dupa care l-am intins cu facaletul pe o suprafata pudrata cu faina pana la o grosime de 0,7mm aproximativ, apoi am facut cercurile cu o cana destul de larga si mijlocul cu un capac (se umfla singuri si se rotunjesc frumos cand ii prajiti, nu va faceti griji, nu raman plati).  Am unit cate 2 bucati de mijloc, am format cercuri in podul palmelor pe care le-am aplatizat putin. Am pus cercurile cu gauri si cele mici in ulei incins si am prajit si pe o parte si pe alta. Rezultatul? 9 bucati de papanasi pufosi si deliciosi pe care am pus iaurt grecesc si gem de casa... 

Este o reteta foarte simpla care nu are cum sa nu iasa. Nu credeam ca o sa iasa asa buni, asa ca o sa atasez doar 2 poze cu produsul finit, asta pana fac data viitoare (cat de curand). 

POFTA BUNA! 

Așa încep poveștile...

Imi amintesc cu drag prima vacanta a mea si a celui ce avea sa imi fie sot, desi pe atunci habar nu aveam de asa ceva. Il cunoscusem in Timisoara in iarna anului 2012 si am pastrat legatura online... vorbeam foarte mult si despre orice. 

Apoi l-am intrebat, mai mult in gluma, daca ar vrea si daca ar putea sa vina in Romania de ziua mea. Mi-a raspuns ca o sa ma anunte cat de curand poate. Raspunsul a fost DA. 

A venit, mi-a adus si cadou, flori si o cutie de bomboane GOALA. Da, ati citit bine, era impachetata si in hartie colorata, avea si funda, am desfacut cu drag tot invelisul si cand am deschis cutia, era doar o bomboana in mijloc pe care a luat-o din cutie in fata mea si a mancat-o. Eu, uimita, nu am avut timp sa reactionez. El, radea copios in vreme ce eu faceam planuri de cum sa scap mai repede de el ca tare ma enervase cu bomboanele... dar facusem planuri sa mergem la Bușteni pentru o saptamana si nu le puteam anula. 

Vacanta la Busteni a fost insa nemaipomenita si cu mult peste asteptarile mele, dar si ale lui (asta aveam sa aflu mai tarziu). Am fost cazati la Pensiunea Caraiman, o pensiune atat de frumoasa, unde ne-am simtit extraordinar. Doamna Irina, gazda, este o persoana minunata, pensiunea este primitoare si atmosfera calduroasa. Ca sa nu mai zic de locatie, este fix langa Castelul Cantacuzino. Peisajele te fac sa crezi ca esti in povesti. Daca ai langa tine si persoane dragi, tacamul este intreg, o sa ai vacanta de neuitat. Asa a fost pentru noi, vacanta noastra de neuitat, plina de momente frumoase, amuzante, plina de peripetii si nebunii. Nu ma apuc sa povestesc de drumetiile pe munte, in padure, la cascade, la Crucea Caraiman, Sfinxul, Babele, toate sunt acolo... nu va las sa va pierdeti in detalii ca ziua cand am mers prin toata statiunea in ciorapi si el pe langa mine a pierdut vizita la cascada sau ca in ultima seara a incercat sa ma sarute si eu am sarit ca arsa strigand “what do you think you’re doing?”, apoi m-am simtit prost toata ziua urmatoare... si abia la aeroport cand a plecat si ne-am imbratisat prieteneste si sarutat tot prieteneste pe obraz parca mi s-a rupt sufletul si am plans in hohote. Nu intelegeam de ce. Au urmat zile triste in care mi-era dor de el, strainul cu care convietuisem doar o saptamana intr-o vacanta de neuitat, in minunatul Busteni, la pensiunea Caraiman... si mii de ore pe skype in care eu adormeam cu castile in urechi, iar cand ma trezeam, skype-ul inca mergea, dar dormea el. 

Acum au trecut 6 ani de cand ne-am cunoscut, 4 ani si jumatate de cand stam zi de zi impreuna, 9 luni de cand avem o minunatie de baietel pe care speram ca anul viitor sa il ducem intr-o vacanta de neuitat, in minunatul Busteni, la pensiunea Caraiman, castelul care ne-a fermecat. 

Prăjitura deșteaptă cu ciocolată

Cand ai un bebe, abia ai timp de facut mancare, deci de dulciuri abia mai poate fi vorba. Eu tot caut retete care sa fie delicioase si totusi usor de facut ca sa nu pierd ore intregi prin bucatarie. Asa am gasit prajitura desteapta. Si dupa ce am facut-o o data si a avut succes, am facut-o iar... si cu siguranta o sa o fac si cu alte ocazii. Acum am facut-o de Sf Mihail si Gavril, sarbatoarea ideala care a cerut ceva dulce.

Ingrediente prajitura:
115g unt (la temperatura camerei)
600 ml lapte (la temperatura camerei)
120g făină
40g cacao de calitate
4 ouă
200g zahăr
30 ml cafea calda, nu fierbinte (cafea normala, nu instant)
1 lingurita extract de vanilie
1 plic zahar vanilat

Jumatate fiola esenta rom
Un praf de sare

Ingrediente crema de ciocolata:
5-6 linguri mari de nutella
150g mascarpone
2-3 linguri unt la temperatura camerei
...
Am batut albusurile cu esenta rom si praful de sare si am pus deoparte.
Am amestecat faina si cacaua si am pus deoparte.
Am batut la mixer galbenusurile cu zaharul  pana a iesit ca o spuma tare albicioasa. Am adaugat untul, zaharul vanilat, extractul de vanilie, cafeaua si am amestecat bine cu mixerul. Apoi am adaugat mixul de faina si cacao si am incorporat bine cu o lingura de lemn. Am adaugat si laptele si apoi am batut cu telul ca sa omogenizez compozitia. Apoi am adaugat albusurile lingura cu lingura si le-am incorporat cu telul usor. Am pus toata compozitia care este cam apoasă, deci sa nu va speriati, in slow cooker pe hartie de copt, am pus prosop absorbant si am dat pe high la 2ore.
Pentru crema se mixeaza mascarponele cu nutella, iar la final se adauga si untul si se mixeaza pana crema e omogena si sclipeste frumos. Eu am decis sa pun si cateva afine la ornare. Pofta buna!