miercuri, 14 noiembrie 2018

Așa încep poveștile...

Imi amintesc cu drag prima vacanta a mea si a celui ce avea sa imi fie sot, desi pe atunci habar nu aveam de asa ceva. Il cunoscusem in Timisoara in iarna anului 2012 si am pastrat legatura online... vorbeam foarte mult si despre orice. 
Apoi l-am intrebat, mai mult in gluma, daca ar vrea si daca ar putea sa vina in Romania de ziua mea. Mi-a raspuns ca o sa ma anunte cat de curand poate. Raspunsul a fost DA

A venit, mi-a adus si cadou, flori si o cutie de bomboane GOALA. Da, ati citit bine, era impachetata si in hartie colorata, avea si funda, am desfacut cu drag tot invelisul si cand am deschis cutia, era doar o bomboana in mijloc pe care a luat-o din cutie in fata mea si a mancat-o. Eu, uimita, nu am avut timp sa reactionez. El, radea copios in vreme ce eu faceam planuri de cum sa scap mai repede de el ca tare ma enervase cu bomboanele... dar facusem planuri sa mergem la Bușteni pentru o saptamana si nu le puteam anula. 

Vacanta la Busteni a fost insa nemaipomenita si cu mult peste asteptarile mele, dar si ale lui (asta aveam sa aflu mai tarziu). Am fost cazati la Pensiunea Caraiman, o pensiune atat de frumoasa, unde ne-am simtit extraordinar. Doamna Irina, gazda, este o persoana minunata, pensiunea este primitoare si atmosfera calduroasa. Ca sa nu mai zic de locatie, este fix langa Castelul Cantacuzino. Peisajele te fac sa crezi ca esti in povesti. Daca ai langa tine si persoane dragi, tacamul este intreg, o sa ai vacanta de neuitat. Asa a fost pentru noi, vacanta noastra de neuitat, plina de momente frumoase, amuzante, plina de peripetii si nebunii. Nu ma apuc sa povestesc de drumetiile pe munte, in padure, la cascade, la Crucea Caraiman, Sfinxul, Babele, toate sunt acolo... nu va las sa va pierdeti in detalii ca ziua cand am mers prin toata statiunea in ciorapi si el pe langa mine a pierdut vizita la cascada sau ca in ultima seara a incercat sa ma sarute si eu am sarit ca arsa strigand “what do you think you’re doing?”, apoi m-am simtit prost toata ziua urmatoare... si abia la aeroport cand a plecat si ne-am imbratisat prieteneste si sarutat tot prieteneste pe obraz parca mi s-a rupt sufletul si am plans in hohote. Nu intelegeam de ce. Au urmat zile triste in care mi-era dor de el, strainul cu care convietuisem doar o saptamana intr-o vacanta de neuitat, in minunatul Busteni, la pensiunea Caraiman... si mii de ore pe skype in care eu adormeam cu castile in urechi, iar cand ma trezeam, skype-ul inca mergea, dar dormea el. 

Acum au trecut 6 ani de cand ne-am cunoscut, 4 ani si jumatate de cand stam zi de zi impreuna, 9 luni de cand avem o minunatie de baietel pe care speram ca anul viitor sa il ducem intr-o vacanta de neuitat, in minunatul Busteni, la pensiunea Caraiman, castelul care ne-a fermecat. 









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu