Experiența primilor dințișori și ce ne-a ajutat pe noi

Experienta primilor dintisori si ce ne-a ajutat.

Daca si voi ati fost sau sunteti la fel de speriati cum am fost eu la auzul “incep sa iasa dintii”, articolul acesta o sa va ajute. Panica nu ajuta!

Vincent a inceput sa roada EXCESIV tot ce prinde in jurul varstei de 5 luni, iar eu ca o mamica iubitoare am inceput sa ii cumpar tot felul de jucarii si accesorii de ros ca sa il ajute. Si da, au ajutat un timp, insa cand lucrurile s-au agravat am trecut la partea medicamentoasa. Am optat pentru praful natural pentru dinti de la ashton & parston, praf facut din tinctura de matricaria (matricaria este denumirea pentru musetel in germana). Praful se da direct in gurita, bebe Vincent sta cu gura cascata sa curga si ultimul praf. In cazul in care durerile sunt mai puternice, se poate da un pliculet la fiecare 4-5 ore, se dau maxim 6 pliculete in 24 de ore.

Nu a fost o experienta atat de teribila pe cat credeam ca va fi. Am cumparat si gel de dinti recomandat de cineva, Anbusol se numeste, l-am folosit de vreo 2 ori, insa nu am fost incantata, asa ca am renuntat complet la el. Am incercat si fiole de la Camilia dupa ce ne-am mutat in America, tot pe baza de musetel, insa nu au ajutat cu nimic, asa ca si acum dupa 8 dintisori, ne folosim tot de prafurile cu musetel de la ashton and parsons, pe care le comandam tocmai din UK.
Zile cu mârâială si in care se plictisea foarte repede si voia extra atentie, cam asa s-a manifestat experienta primului dintisor. Si cam asa pana la dintisorul cu numarul 8. In cazuri extreme, moasa si health visitoarea m-au sfatuit sa intervin cu Calpol sau Ibuprofen. Am recurs la ele de cateva ori, chiar inainte sa sparga gingia, atunci cand prafurile nu au facut fata. Din fericire, febra nu a facut niciodata incat sa intervin cu antitermic, nici de la dinti, nici din alte cauze.
Si ce ma bucura mult e ca nu si-a dat programul de somn peste cap, nici cel de zi, nici cel de noapte. Voi ce experiente ati avut? Astept pareri!

El, tot ce sunt eu, e el!

Am tot evitat sa scriu postari despre sotul meu. Nu am un motiv anume, insa nu ii place sa fie in centrul atentiei sau sa vorbesc despre el, iar eu i-am respectat decizia. Azi insa, vreau sa scriu despre el. Vreau sa stie, mai mult decat stie deja, ca ii multumesc. Ii multumesc pentru ca ma iubeste, pentru ca imi suporta toanele si pentru ca ma face sa ma simt speciala in fiecare zi. Nu am stiut cum sa imi exprim sentimentele, afectiunea si recunostinta fata de o persoana inainte sa il cunosc pe el. El m-a iubit de la inceput si m-a invatat sa ma iubesc si eu. El a avut incredere in mine si nu a incetat nici o zi fara sa imi spuna ca pot mai mult. El m-a apreciat mereu si imi aminteste mereu cat de mandru este ca sunt sotia lui si mama copilului lui. El e cel care m-a invatat sa spun un altfel de 'multumesc', un altfel de 'imi pare rau'. Nu exista zi fara sa ma imbratiseze si sa imi spuna ca ma iubeste. Este omul care investeste zilnic in mine si care mereu stie ce sa imi spuna, omul care da totul la o parte pentru mine, omul care ma surprinde mereu. Este el, omul meu, sotul meu, partenerul meu, sufletul meu pereche. 

Soacra mea, mană cerească

Scriu postarea asta la o ora destul de tarzie, dar cum nu pot dormi si ma gandeam la soacra mea, ii dedic in totalitate aceasta postare si ii multumesc din suflet pentru grija si iubirea pe care mi le ofera. Inca de cand am vorbit cu ea prima oara m-a placut si tin minte ca inca nu eram casatorita cu fiul ei si il batea la cap sa aiba grija de mine si sa ma intrebe mereu daca am bani suficienti sau daca am nevoie de ceva, eu fiind in Romania atunci, iar el inca nu se mutase definitiv in Romania, ci venea cat de des posibil. Prima data cand am aflat de implicarea ei cu adevarat a fost cand mi-a zis sotul ca l-a ajutat sa aleaga inelul cu care sa ma ceara de sotie. Vorbeam destul de des cu ea si inainte sa apara bebe si nu trecea o luna fara sa ma intrebe daca avem nevoie de ceva, inclusiv bani. Niciodata nu am cerut si chiar daca aveam nevoie, ziceam ca avem. La fiecare aniversare a casatoriei sotul mi-a tot daruit cate o bijuterie mostenire de familie, pe langa iesitul in oras si ce imi mai lua el, dar stiam ca ce tine de mostenirea de familie e de la mama soacra. Dupa ce a venit bebe si inca din perioada cat am fost insarcinata, ea a cumparat foarte multe lucruri care ne-au trebuit, ba chiar si-a facut cont pe amazon prime si a conectat cardul ei la cont ca sa comand tot ce am nevoie pentru bebe, dar si pentru mine. Am incercat sa nu abuzez de serviciul asta. Apoi am venit in America si desi imi tot spunea dinainte ca ea cumpara lucruri pentru cand o sa reusim sa venim aici, nu credeam ca sunt chiar atat de multe lucruri. Deci am ramas fara cuvinte cand am vazut ca pentru bebe Vincent nu aveam nevoie de absolut nimic, cumparase scaun de masina, carut, patut, lenjerii, prosoape, ciorapi si haine pana la varsta de 3 ani. Am dus la donatii vreo 3 saci cu haine care deja ii erau mici lui bebe Vincent fara macar sa le poarte. Jucarii, nu mai spun... bijuterii pentru mine incat am ramas cu gura cascata, mai ales ca unele au diamante si nici nu vreau sa ma gandesc la cati bani o fi dat pe ele. De la pijamale, sosete, caciula, m-a cadorisit si cu geaca de piele, ghete de piele si vreo 4 genti in cele 2 luni de cand sunt aici. M-a scos si in oras la cumparaturi, si nu numai o data. Cel mai important lucru a fost faptul ca ne-a cumparat pana si masina, exact, masina, un jeep pe care il luase cu vreo 8 luni inainte sa venim noi aici, dar pentru noi, pentru cand venim. Deci femeia asta merita ce-i mai bun pe lumea asta. Si socrul la fel, care zilnic vine cu cate ceva, care investeste sa faca orice coltisor al casei baby proof, care deja cumpara si el lucruri pentru mine. Eu cand l-am intalnit pe sot am zis ca mi-a pus Dumnezeu mana in cap, dar nu e de mirare ca este asa, cand si ai lui sunt super oameni. Ma intreb uneori daca merit toate astea. Si nu, nu sunt bogati incat sa arunce cu banii in toate directiile. Si nu o fac pentru ca e fiul lor, sau nepotul lor, ci pentru ca le-am intrat la suflet. Soacra mi-a zis ca sunt ca fata ei, ca tot ce e al lor e si al meu, si am ramas surprinsa cand am auzit o discutie intr-o dimineata intre ea si sotul meu si ea i-a zis "When it comes to you and Ersi, I am on Ersi's side. I want you to know this. She is my daughter now, she is part of our family. I am glad you are here and you can start getting things in motion." Ma dau lacrimile cand ma gandesc la multe lucruri. Ca sa nu mai zic ca ma ajuta si cu bebe si sta cu el, ba chiar am reusit sa plecam de acasa, eu si sotul, lasandu-l pe bebe Vincent cu ea, cu toata increderea. De mult voiam sa scriu postarea asta, nu ca sa ma laud, nu e nimic de laudat, ci ca sa ii fac cunoscuta bunatatea ei, o femeie de milioane. Singurul lucru pe care nu il pot face inca e sa spun inapoi "we love you too" cand zice "i love you guys", pentru ca nu vreau sa desconsider iubirea fata de mama mea si pentru ca mi se pare ciudat sa i-o spun soacrei. Desi, soacra nu i se potriveste, cand e ca o a doua mama. Ce ma face sa scriu postarea e faptul ca astazi, mai devreme, iar imi dadu cadou o cutie superba de bijuterii si un colier minunat. E ziua ei de nastere maine... Eu ce as putea sa ii iau? Nimic nu poate compensa tot ce mi-a cumparat ea si tot ce face pentru mine. 

Salata de pui Suzette

Un lucru trebuie sa recunosc despre americanii astia... au o mancare de ma intreb daca am trait pe continentul gresit pana acum in ceea ce priveste mancarea.
De cand am venit aici, papilele mele gustative sunt in continuu extaz. Si ca sa intru in tema postarii de astazi, face soacra mea o salata cu pui de as manca de 3 ori pe zi, 7 zile pe saptamana. Socrul de fapt prepara puiul, iar ea dupa ce da ok-ul in ce priveste gustul puiului, se ocupa de restul.

Astazi insa, am facut eu salata asta sub privirile si indrumarile lor. Sa vedem asadar cum se prepara.

Prima data ne ocupam de pui. Il spalam, il taiem cuburi si il scurgem de apa. Noi folosim 3 bucati mari de piept de pui (as zice cam 800g-1000g). Intr-o tigaie punem 2-3 linguri ulei de susan, iar cand este incins, adaugam puiul. Cand puiul este 70%facut, adaugam piper, seminte de susan si putina pudra de usturoi. Mestecam cam 1 minut, apoi adaugam teriyaki, soy sauce, garlic sesame sauce in jur de 2-3 linguri fiecare, mai putin soy sauce din care punem in jur de 1 lingura. Dupa 3-4 minute luam de pe foc si lasam deoparte cu zeama cu tot.

                   
Acum pregatim taiteii ramen, cand zic pregatim, vreau sa spun ca ii zdrobim cu mana in punga asa cum sunt. Intr-o tigaie punem la incalzit 2-3 linguri ulei de susan, apoi adaugam taiteii ramen. Noi am folosit 3 pungi. Cand primii taitei incep sa isi schimbe culoarea in auriu-maroniu, adaugam cam 40g de seminte de susan si 80g de migdale feliate. Tinem pe focul mic pana incep semintele si migdalele sa elibereze aroma si sa isi schimbe usor culoarea. Important e sa fie focul mic pentru ca se pot arde foarte usor.

Luam de pe foc si punem intr-un bol mare taiteii cu susanul si migdalele. Peste ei, adaugam puiul pe care il scurgem de zeama. Apoi adaugam 2 legaturi ceapa verde taiata rondele, 700g varza taiata fideluta si 100g morcovi dati pe razatoare. Lasam deoparte pana facem dressingul. Intr-un borcan amestecam o parte ulei de masline cu 2 parti otet de orez si batem bine (am pus 100ml ulei de masline si 200ml otet de orez, deci e destul de mult dressing). Punem in salata dressingul, amestecam si... POFTA BUNA!

Merge de minune cu un paharel de vin CARNIVOR.

Update: poze cu sosurile, taiteii, susanul si migdalele folosite de mine.

Chec cu lămâie

Am facut prima oara checul asta pentru soacra mea la o saptamana dupa ce am nascut, venise in Anglia sa ma ajute primele 2 saptamani cu bebe pentru ca eram doar eu cu sotul. I-a placut checul la nebunie si de atunci imi tot spunea ca trebuie sa il fac cat de des pot cand o sa ma mut in America. Un an mai tarziu, mutarea a avut loc, iar eu trebuie sa ma tin de promisiune, asa ca e a doua oara cand fac in 3 saptamani. Reteta este una foarte simpla, am crescut cu ea si nu da gres niciodata, checul iese aromat, pufos, moale, usor umed, deloc inecacios.

Ingrediente pentru 2 checuri mari:
-10 oua
-10 linguri de zahar
-coaja de la o lamaie
-esenta de vanilie
-o lingura praf de copt
-5 linguri ulei
-10-12 linguri de faina
-1 praf de sare

Se bat albusurile spuma cu praful de sare  pana devin tari si lucioase (daca intoarceti castronul invers ele trebuie sa fie atat de bine batute incat sa nu cada din castron). In albusuri punem zaharul si mixam pana zaharul este topit, compozitia trebuie sa fie la fel de tare si sa sclipeasca. Separat, punem coaja de lamaie peste galbenusuri, amestecam bine, apoi adaugam ulei ca la maioneza. Dupa ce terminam de adaugat tot uleiul, incorporam compozitia de galbenusuri in albusuri, adaugam si esenta de vanilie  si mixam la cea mai mica treapta in jur de 30 secunde, doar cat sa omogenizam totul. Dam deoparte mixerul si inlocuim cu o lingura de lemn. Adaugam cate 2-3 linguri de faina in sita si cernem deasupra, apoi incorporam faina cu lingura de lemn cu miscari de jos in sus, miscari circulare si usoare incat sa nu omoram aerul din compozitie. Asa adaugam si praful de copt si restul fainii in transe de 2-3 linguri si incorporam usor pana terminam. Putem coace in hartie de copt, mie insa  imi place sa ung tava cu ulei si sa tapetez cu faina. Asta ramane la alegerea voastra. Punem in cuptorul preincalzit la 180 de grade pentru in jur de 30 minute. Zic in jur de 30 pentru ca depinde si de cuptor cat de repede coace. Daca aveti cuptor in grade farenheit, la 375 grade. Trebuie sa treaca testul scobitorii, insa nu deschideti niciodata cuptorul mai devreme de 25-30 minute. Pofta buna!

PS: Pozele sunt facute imediat cum am scos checurile din cuptor, tot atunci am taiat unul pentru poze pentru ca altfel nu mai aveam ce poza!