EXPERIENTA NASTERII MELE IN UK
Vincent trebuia sa vina pe 30 ianuarie, dar lui Vincent tare mult ii placea in burtica, asa ca nici gand sa respecte el termenul. Nu dadea nici un semn, mami a avut doar niste crampe urate vreo 2 zile, insa nu, nu a fost Vincent. Februarie 2, Vincent a fost foarte lenes astfel ca mami si tati fuga la triaje, dupa ce au sunat, bineinteles... acolo mancand in sala de asteptare, Vincent un activ, facea sport in burta la mami. Eh nah, ca sa vezi... dar fiind acolo, au oprit-o pe mami la monitorizare. Desi mami refuzase sweep-ul, o moasa indrazneata a spus ca ii face o verificare la col si de fapt a efectuat un sweep “neautorizat”. Ei bine, asta a declansat niste nervi parintilor, dar au tacut si au fost amabili.
M-au intrebat de inductie si am spus ca nu doresc sa fac, asa ca fiind tarziu si vineri seara, m-au trimis acasa si mi-au zis sa revin sambata dimineata ptr monitorizare si un scan ptr baby wellbeing. Zis si facut, scanul a iesit bine, Vincent era foarte ok... monitorizarea ok... vine doctorul si ma intreaba de inductie. Ii povestesc de treaba cu sweepul, isi cere scuze si ii zic sa imi spuna despre inductie (auzisem eu povesti deja si deja citisem si niscaiva google). Imi zice ca nu am dilatatie deloc, colul este inchis, ca poate dura si 3-5 zile si sa ajung la cezariana de urgenta. Zic NU, atunci prefer direct cezariana si nu trebuie sa mai trec prin toata nebunia. Zice, iti aduc niste hartii si revin dupa ce le citesti. Imi aduce bineinteles niste hartoage cu informatii despre cezariana vs nasterea vaginala. Ok, le citesc, vine inapoi si zic “refuz inductia, aleg tot cezariana”. Zice ca intelege si este alegerea mea ca pacient, dar spera ca sunt pe deplin constienta ca nasterea vaginala e mai naturala cu recuperare mult mai rapida bla bla bla... ii zic ca inteleg si sunt constienta, ca as prefera sa nasc natural asa cum fusese planul, dar ca prefer sa imi puna o data ptr cezariana si poate, poate nasc natural pana atunci. Zice ok, dar imi cheama alti 3 consultanti sa vb si cu ei. Cred ca a durat cam 5-10 minute cu fiecare dupa care mi-au adus hartiutele in care semnez ptr cezariana si ma opresc in spital pana se elibereaza un loc ptr ca deh, aveau deja programate cezariene cu luni inainte si le aveau si pe alea de urgenta. M-au dus la salon unde mi-au spus sa nu mananc ca poate o fi cu noroc ziua aia, inca era sambata... dar nu, nu mi-au putut face loc. Au zis sa mananc bine o data seara, apoi deloc ca poate o fi duminica. Dar nu, nici duminica nu s-a putut! Duminica iar am mancat o data seara ca poate o fi luni... mi-au adus vreo 2 anestezisti, pe rand... ptr ca eu ceream anestezie generala, alt bai hahaha... in fine, luni la 2 au venit sa ma ia. Sa vedeti atunci emotii ca tremuram de ma gandeam ca mai bine acceptam inductia. M-au dus sa ma schimb, apoi am cunoscut echipa care urma sa ma opereze. Anestezista minunata, mi-a zis ca a inteles ca vreau anestezie generala si asa o sa facem. Eu, o opresc si zic “m-m razgandit, vreau anestezie in coloana, desi am fobie de ace si mi-e mai frica de anestezie decat de operatie, dar am inteles ca generala afecteaza bebele, plus ca sotul la generala nu poate sta cu mine si nu vreau sa ii rapesc nici lui experienta asta”. Ma felicita toti ptr alegere, apoi doctorul incepe sa imi vorbeasca despre procedura, echipa pe langa el ma incurajeaza ca sunt pe maini bune si plecam catre sala de operatii. Acolo imi vine sa fac pipi asa ca plec cu asistenta sa cautam toaleta. Ok, ma intorc, PREGATITA, da de unde!!! In fine, imi explica exact ce face la anestezie apoi incepe si imi explica pas cu pas ce se intampla, zau ca nu a durut deloc, mi-am invins si teama aia! Ma intind, imi promite anestezista ca nu lasa pe nimeni sa inceapa nimic pana nu e 100% convinsa ca sunt ok si anestezia a functionat total. Si asa a facut! La 2:30 a inceput operatia, la 2:34 pe data de 5 februarie mi-am auzit puiul ptr prima oara si in 10 secunde era direct pe pieptul meu. La 3:05 am iesit din operatie si m-au intrebat daca vreau sa imi alaptez puiul si da, am vrut bineinteles.
Vreau sa spun ca a fost o experienta minunata, cu peripetii si asteptari, dar minunata! Iar sotul a fost non stop langa mine, inclusiv zilele cat am asteptat loc ptr cezariana. Nu l-a trimis nimeni acasa, nu i-a zis nimeni nimic. Toti au fost amabili si ma intrebau non stop daca am nevoie de ceva, dupa operatie daca am dureri sau nevoie de ajutor cu orice. Am cerut sa imi scoata sonda la 4-5 ore dupa operatie, iar la vreo 9 ore m-am ridicat prima oara. Am stat in spital pana miercuri, timp in care am invatat sa atasez bebele cum trebuie la san si timp in care am intrebat moasele orice imi trecea prin gand sau din ce citeam pe grup ca sa plec acasa linistita si informata. A fost minunat si privind in urma, ma bucur ca am ales cezariana, Vincent a avut 4,2kg si 57 cm. Dupa 4-5 zile nu am mai luat nici pastilele ptr dureri care erau paracetamol si care da, isi faceau efectul ptr durerile unei cezariene. La 2 saptamani dupa operatie era ca si cum nu as fi fost operata, imi reluasem toate activitatile!
Stiu ca e o lungaaaa poveste, nu stiu cine a avut rabdare sa citeasca, dar daca ati ajuns la final atunci WOW, FELICITARI!
O sa urmeze partea a treia, VIATA CU VINCENT, VIATA DE MAMICA!
duminică, 22 aprilie 2018
Sarcina mea, un mare NU!
Inainte sa va speriati din cauza acelui NU, vreau sa specific ca nu e nimic din ce ganditi. Ei bine, am aflat ca sunt insarcinata pe la jumatatea lui mai 2017. Am luat un test si l-am facut. Ceva ciudat ca parca parca era ceva pe a doua linie. Asa ca i-am dat mesaj sotului “s-ar putea sa avem un bebe”. Am luat un Clear Blue cand a venit de la munca si minune mare, scria 1-2 saptamani insarcinata! Wow, nu stiam cum sa reactionez, mai mult eu ca el era parca mai entuziasmat decat mine. Eram fericiti! Primul ecograf l-am avut la 7 saptamani, micuta noastra minune avea o inimioara micuta care deja batea! Apoi a urmat programarea la moasa, analize, teste, ecograf la 13 saptamani, la 20, la 21, la 30... bebelusul nostru crestea frumos si momentul se apropia.
Hmmm, dar stai?! Cum a ramas cu “sarcina mea, un mare NU”?
Ei bine, sa incepem...
NU am avut greturi, deloc, nici macar o data! Daaa, am mancat orice in combinatii ciudate si nici macar o greata!
NU am avut pofte, desi sotul ma intreba mereu daca vreau ceva sau poftesc la ceva si tare mi-ar fi placut sa zic DA, dar NU, NU am avut pofte!
NU m-am constipat, desi se zice ca e o problema in sarcina, eu NU m-am constipat!
NU am avut dureri, nu de spate, nu ca la menstruatie, NU!
NU mi s-au umflat picioarele sau mainile, poate degetele un pic incat am dat inelul jos la un moment dat, dar atat!
NU am avut carcei, ca citisem ca e o problema cu ei, ei bine eu NU am avut deloc!
NU m-am umplut de cosuri de la hormoni, nu mi s-a uscat pielea decat intre sprancene si pe nas!
NU am avut mancarimi de piele incat sa nu pot dormi sau sa ma deranjeze!
NU am avut arsuri, cel putin daca incepea sa arda usor, laptele rece vindeca totul. Si stiam deja ca o sa am doar de la pizza cu peperoni si sosul cu multa prajeala, dar tot mancam. Cateodata, mai luam si cate un drajeu TUMS, dar problema nu a fost niciodata mare!
NU am facut nici macar o mica infectie urinara si nu am avut probleme de genul toata sarcina!
NU m-a “batut” bebele incat sa imi provoace dureri prin burta!
NU m-a deranjat burtica la somn, ma misc mai greu bineinteles, dar nu am avut probleme si va sfatuiesc sa luati perna aia ptr gravidute, e sfanta!
In consecinta, astazi am 39 de saptamani de sarcina si astept sa imi intalnesc puiul cu nerabdare, puiul care mi-a oferit o sarcina extrem de frumoasa. Puiul meu care trebuie sa vina in urmatoarele 7 zile si ii place asa mult in burtica incat nu se grabeste deloc! Puiul meu, VINCENT M-G!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)